Ion Radu Zăgreanu: Fabrica de publicistică a lui Cornel Cotuțiu

Scriam în urmă cu ceva vreme, că prozatorul Cornel Cotuțiu și-a clădit de-a lungul anilor un semineu publicistic,  căruia mereu îi mai adaugă câte o cărămidă, un nou volum pentru ciclul La noi, acum ajuns la al XIII-lea volum.

În postura  de cronicar al multor cărți din această serie, este pentru prima dată, când sunt depășit de avalanșa acestor apariții editoriale.

Anul acesta (2024) din Fabrica de publicistică  a lui Cornel Cotuțiu au ieșit trei noi tipuri, trei volume: Felurite feluri (Editura Grinta), Felurite feluri (II) (Editura Școala Ardeleană), la care se adaugă Și totuși... (Editura Școala Ardeleană).

Astăzi, 1 Decembrie 2024, autorul mi-a înmânat ultima lui ispravă (cuvânt preferat de autor) și eu  încă nu am apucat să scriu ceva despre penultimul său volum din anul curent.

Această recoltă bogată de volume m-a trimis cu gândul în ograda istoriei literaturii române, la anul 1904, numit și Anul Sadoveanu, când marele romancier a publicat patru volume. S-ar putea ca până la revelion să mai apară încă un volum semnat de Cornel Cotuțiu și după 120 de ani să vorbim și de Anul Cornel Cotuțiu.

Personal, în volumele sale de publicistică am căutat, m-a încântat prezența prozatorului, fiindcă la Cornel  Cotuțiu, de multe ori, important este nu ceea ce scrie el în paginile lui de publicistică, ci felul cum prezintă atât preajma (alt cuvânt  din arsenalul lui lexical) noastră cea de toate zilele, cât și radiografia societății în care ne mișcăm.

Spuneam odată că prozatorul Cornel Cotuțiu poate scrie despre orice fără a plictisi. El este în stare să descrie aerul dintr-o cameră în vreo două pagini dactilografiate producându-ți încântare.

Când i-am lecturat volumele de publicistică, am notat pe marginea paginilor abrevierea PP, adică prezența prozatorului, am comparat aceste pasaje cu uleiul care se ridică deasupra apei.

Deși ,,nu-i scapă nimic din ceea ce se întâmplă în jur, captând, ca un seismograf, fiecare vibrație  din realitatea imediată.” (Aurel Podaru), savuroase și scăldate în melancolii și în  nostalgii sunt și paginile din publicistică sa așezate sub genericul ,,a privi în memorie” (zicere care m-a fermecat și am preluat-o de la autor).

Arghezianul dubitativ ,,și totuș” (De ce-aș fi trist?), urmat în cazul lui Cornel Cotuțiu, de trei puncte, din titlul ultimului său volum, pare a fi și un fel de anunț publicitar. Vor mai urma din partea lui și alte pagini de publicistică.