Publicistica, șansă de ieșire din resemnarea cronică

,,uneori ne simțim ușor răcoriți, o clipă eliberați de starea preajmei,

prin relatarea unor crâmpeie hilare sau prin rostirea unor metafore

care stigmatizează subtil și, deopotrivă, compensativ,

 o stare majoră a timpului de-acum.”

 (Cornel Cotuțiu)

Am lecturat volumele de publicistică ale scriitorului Cornel Cotuțiu, cu sentimentul că ele sunt niște ,,ferestre”, momente de pauză creativă, de ,,încălzire” pentru cărțile sale de proză.

Amintindu-ne de lovinesciana teorie a mutațiilor valorilor estetice, te întrebi împreună cu publicistul ,,Ce rămâne?” din aceste pagini, din cele zece volume cu genericul ,,La noi”. Răspunsul vine de la sine. Publicistica lui Cornel Cotuțiu este în primul rând a unui prozator. Ea te încântă, este agreabilă, sprințară, tematic este inspirată din prezentul nostru, ea nu plictisește fiindcă el te delectează mereu, te surprinde prin inflexiunile inedite ale stilului său.

Personal am ,,am cotrobăit” prin ,,hectarele” lui de publicistică, mai ales prin acele unghere în care prozatorul lucește ca un licurici estival.

Volumul ,,Gheare blânde” (Editura ,,George Coșbuc”, Bistrița, 2023) mi-a  relevat și un alt aspect. Publicistica poate deveni și o șansă de ieșire din ,,resemnarea cronică”, după cum afirmă autorul. Momentul de ,,răcorire”, clipa  de ,,eliberare”, de ,,starea preajmei”, subordonate implicit și unei atitudini civice, ,,prin relatarea unor crâmpeie hilare sau prin rostirea unor metafore care stigmatizează subtil și, deopotrivă, compensativ, o stare majoră a timpului de-acum.”, par a avea și un rol terapeutic.

În cele zece volume de publicistică din ciclul ,,La noi”, Cornel Cotuțiu și-a ales și o rubricatură specifică, le-a împărțit în capitole, deja, bine cunoscute. Ele se păstrează și în volumul ,,Gheare blânde”, volum care se deschide cu cel întitulat ,,Cenușiul preajmei”.

,,Dezgustătoarea preajmă” este radiografiată critic, cu ochiul ironic al lui I. L. Caragiale, stropită cu o vituperație, cu accente de pamflet eminescian (,,Scrisoarea III”), sesizându-se similitudini ale prezentului care amintesc de romanul ,,Ciocoii vechi și noi” al lui Nicolae Filimon. Nenea Iancu este mereu ,,prezent în existența noastră”, regizează ,,scena noastră politico-ministerială”, numindu-i parcă pe ,,onorabili noștri miniștri”: Iordache Brânzovenescu pentru cultură și Tache Farfuridi pentru învățământ etc.

Climatul social-moral al ultimelor trei decenii este ,,greu respirabil”, viețuim într-o ,,mahala”, parlamentul este ,,un maidan” (,,Energia parlamentarilor noștri de azi cu siguranță se datorează lecturilor zilnice din...Caragiale.”), sau mai bine zis, totul  ,,E un ha-ha-loi-măs.” Efectul acestor stări de fapt este sesizat cu mirare: ,,dă târcoale dorul după cotidianul din vremea antedecembristă.”

Puseurile (substantiv drag autorului) sentimentale și nostalgice îi dau târcoale publicistului atunci când el se reîntoarce la anii copilăriei, ai adolescenței, ai profesoratului, la restricțiile din epoca ceaușistă (,,Sunteți posesorul unui obiect care trebuie controlat” -mașina de scris- ,,Vrâsta”).

Cum mai sesizam și altădată, unele pagini de publicistică sunt, ab ovo, viitoare puncte de plecare ale unor proze: ,,Recalcitranțe-mărturisite public”, ,,Un prezent de-acum...40 de ani” (descrierea unei nunți de la sat, în care atmosfera rebreniană este completată cu aceea din unele romane ale lui Augustin Buzura), ,,Castanul”.

Dialogurile unor personaje devin niște dulcegării șugubețe: ,,Toporul și pădure”, ,,Haz de necaz”, ,,Carantina și soarele”.

Așa cum remarca Marcela Mardare (,,Pe drumul crucii lui Hristos...”), Cornel Cotuțiu se identifică ,,cu noi cei de peste”, cu românii din Basarabia sau cu cei din teritoriile ucrainene.

În capitolul al II-lea al cărții, ,,Alături de domniile lor”, prezentarea unor prieteni literați, îmbină evocarea cu critica literară și cu eseul.

Sincera  și calda prietenie, din anii studenției clujene, cu ,,poetul, prozatorul, jurnalistul și eseistul” Horia Bădescu s-a clădit și pe dorința lor comună, afirmarea prin scris.

Apărătorii românismului din Maramureșul Istoric (ucrainean) sunt numiți ,,Personalități accentuate”. Exemplu concret fiind Ion M. Botoș, autorul volumului ,,La nord de Tisa-în România Mică” (2006), redactorul fondator al revistei ,,Apșa”, realizatorul ,,Muzeului de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia Ucraineană” (2004).

,,O rampă serioasă care poate certifica valori” (,,Graiul Maramureșului”) este revista ,,Nord Literar”, având ca director, ,,până deunăzi”, pe criticul, istoricul literar și editorul Sălăuc Horvat. Cartea acestuia de proză scurtă, ,,Casa din strada piezișă” (Editura ,,Limes”,  Cluj-Napoca, 2022) fiind apreciată pentru ,,demersul prozastic realizat cu o potolită tensiune epică.”              

 Revista  ,,sud-est” a românilor din Odesa, tipărită la Iași, se preocupă de soarta învățământului românesc din sudul Basarabiei. Concluziile despre starea învățământului sunt amare: școli românești închise, sintagma ,,limba română” luptă din greu cu expresia de sorginte sovietică, ,,limba moldovenească”. Prezența în paginile revistei ,,Certitudinea” a controversatului general Mircea Chelaru și a lui Dan Puric mă determină să  am unele rezerve față de ea. Scriitoarea Valeria Florea-Dascăl crede în ,,Ne-MURIREA Speranței” (Editura ,,Pontos”, Chișinău, 2022) pentru românii basarabeni.

Cronicarul literar Cornel Cotuțiu știe să surprindă în cărțile prietenilor săi aspecte nesesizate de alți comentatori. Exemplificăm prin cronicele pe care le dedică  volumelor ,,Linia orizontului” (Editura ,,George Coșbuc”, Bistrița, 2022) a lui Ion Radu Zăgreanu, antologia ,,Spiritul locului” (Editura ,,Școala ardeleană”, Cluj-Napoca, 2022) și ,,Frontiere etnologice” (Editura ,,Charmides”, Bistrița, 2021) ale lui Menuț Maximinian.

Președinta Filialei Cluj, a Uniunii Scriitorilor din România, Irina Petraș stimulează creativitatea acestora, cu o privire atentă și îngăduitoare la adresa scriitorilor tineri și a celor de ,,mai mică suprafață”, convinsă că peisajul literar e ,,mai întreg dacă are înălțimi și văi”.

,,Poți mângâia și cu privirea”, concluzionează Cornel Cotuțiu răsfoind albumul ,,Cămeșa sunt eu. Etnografie și artă” (Editura ,,paideia”, București, 2021), coordonat de Gela Neamțu.

Rebrenologul măierean, profesorul Iacob Naroș este apreciat pentru cartea sa ,,Liviu Rebreanu și Rebrenii” (Editura ,,Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2023).  ,,Intelectualul exemplar” este întruchipat în persoana universitarului clujean , Ion Vlad, Cornel Cotuțiu aflându-și afinități onomastice cu soția acestuia, Carmen, cu nume de fată, Cotuțiu.

            O caldă evocare îi este dedicată profesorului bistrițean Ion Urcan, ,,lucrător” la o teză de doctorat despre Ion Budai-Deleanu.

Comentariul critic, eseurile de istorie literară, medalioanele, interviurile, au fost modalitățile de manifestare ale lui Teodor Tihan, ,,slujitor” în redacția revistei ,,Steaua”. Portretul sintetic al personalității acestuia, încheie  prezentarea lui: ,,un om echilibrat în cetate și în dialog, cu binevoitoare inflexiuni polemice.”

Viorica  Pop așază publicistica lui Cornel Cotuțiu sub genericul: ,,Ipostaze ale eului în preajma și pretutindenea românească”, iar Ion Radu Zăgreanu  consideră că în volumul lui Cornel Cotuțiu, ,,Adolescenta din tramvaiul 6” (Editura ,,Școala Ardeleană”, 2022), întâlnim ,,un Cornel Cotuțiu total”: prozatorul, comentatorul,  cronicarul literar, publicistul, creatorul de jurnal.

Nu  pot încheia această cronică a noului volum de publicistică al prozatorului Cornel Cotuțiu, fără a semnala  o parte din sintagmele lui specifice,  din zicerile lui, ,,cotuțismele” lui care luminează aceste pagini, exprimă fin sau categoric ironia  și sarcasmul său: ,,calitate culturală până la glezna găinii”, ,,itinerarul de nevoi”, ,,un afiș răcnește”, ,,secretar de stat pe probleme de... neputințe medicale”, ,,tort al nesimțirii”, ,,să se ușureze de starea depresivă”. ,,Condiția de patriot o fi cuibărit-o în congelator”, ,,propagandă zbierată”, ,,haznaua râncedului politic”, ,,chisăliță politico-partidică” ,,nisipul vulgarului”, ,,crampe diplomatice”, ,,licee normale și nu castrate”, ,,corigent la normalitate”, ,,seninătate primitivă”, ,,mâncărime de...neuroni”, ,,mi-a tihnit, ca și cum aș fi pus vreascuri pe foc”, ,,își epuizează talentu întru izmeneală”, ,,fenomen parșiv”, ,,Vacarmul a ajuns ca un lichid vâscos”, românii lăsați ,,în suspensie” etc.

                                                                                                        Ion Radu Zăgreanu