Ion Radu Zăgrean: Servus, Beclean!

,,Prin ,,servus”, ne deschidem sufletul și ne prezentăm lumii cu o anumită curtoazie, cu disponibilitate și demnitate,” (Ioan-Aurel Pop).

În volumul ,,Veghea asupra limbii române” (Editura ,,Litera”, București, Ediția a II-a revizuită și adăugită, 2022), al lui Ioan-Aurel Pop, autorul analizează ,,Istoria unui cuvânt de salut care cuprinde o lume”, este vorba de cuvântul ,,servus”. El este de origine latină și se traduce  prin, ,,sclav”, ,,serv”, ,,rob” etc. Cuvântul este o parte a expresiei, ,,Ego servus tuus  sum!”, adică ,,Eu sunt servitorul tău!”, ,,Mă pun la dispoziția ta!”,  ,,Sunt gata să te servesc!”, ,,Sunt sluga ta!” etc. Expresia se folosea în Imperiul Roman.

El apare și în altă expresie,  ,,Servus humillimus!” (,,Sunt sclavul cel mai plecat!”, ,,Sunt slujitorul preaplecat!”. Se folosea între bărbați, în raportul inferior-superior. Ea apare în  rapoartele diplomatice medievale adresate ,,capetelor încoronate,”. În limba română cuvântul ,,servus” a devenit ,,șerb”

Epoca Renașterii reînvie acest cuvânt, utilizat de nobilii și învățați ,,germani și germanofoni”. De la austrieci și germani, moda folosirii acestui salut a fost adoptată de elitele cehe, slovace, slovene, croate, polone, ungare și române din Transilvania și la rutenii din vestul Ucrainei.  În limba maghiară a apărut și varianta ,,szservusztok”, ,,salut tuturor”, ,,vă salut pe toți”.

Concluzia lui Ioan-Aurel Pop este că ,,servus” provine din  Austria și Germania de sud (Bavaria) și a fost preluat ,,în mediile culte nobiliare, intelectuale” și răspândit în Europa Centrală și Central Orientală. Latinismul Școlii Ardelene a întărit tradiția folosirii cuvântului ,,servus”. Transilvănenii, ,,de la un anumit nivel de cultură și de avere în sus – se salutau cu ,,servus”, constată Ioan-Aurel Pop. Salutul acesta este ,,profund transilvan și prioritar clujean”.

Ar trebui să adăugăm  acestuia și salutul religios al greco-catolicilor ardeleni, ,,Lăudat să fie Isus!” și am avea două note specifice transilvănenilor, deși cel de al doilea abia a scăpat de după grațiile comunismului.

Cuvântul ,,servus”, evidențiază Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ,,duce mai departe tradițiile de bine ale provinciei, deschiderea sa spre lume, spre toleranță, dialog și înțelegere.”,  el ,,cuprinde o lume.” Pentru frumusețea lui,  voi cita finalul acestui articol: ,,Prin ,,servus”, transilvănenii îi îndeamnă pe oaspeții lor de pretutindeni să nu se simtă stingheri, să se considere acasă, fiindcă li se va pune la dispoziție tot ceea ce au gazdele mai bun, după cum cer legile nescrise ale ospeției. ”

De această istorie a cuvântului ,,servus”, îmi amintesc, când circulând prin Beclean, trec prin fața panourilor publicitare, un fel de vitrine, cu inscripția ,,Servus, Beclean!” care îl atenționează pe trecător despre noul aspect modern al orașului, despre dezvoltarea și modernizarea lui viitoare. Nu știu a cui a fost ideea, dar ea te  surprinde plăcut.

În finalul acestei ,,excursii etimologice” despre cuvântul ,,servus”, vreau să-l salut pe cel căruia  i se datorează ,,noul Beclean”, pe primarul orașului de pe malurile ,,Șarpelui Albastru” (Cornel Cotuțiu). O voi face ( cu permisiune dumnealui), în maniera  unui ,,utilizator” fervent al cuvântului ,,servus”: ,,No, servus, domnule primar,  Nicolae Moldovan!”.