HORTENSIA PAPADAT BENGESCU - 70

La început de mărțișor, 2025, se împlinesc 70 de ani de când prozatoarea Hortensia, întemeietoarea romanului românesc modern de analiză și-a închis cartea vieții în sărăcie și mizerie, nefăcând concesii dictaturii proletariatului.

Vine pe lume la Ivești, la nord de Galați. E fiica generalului D. Bengescu și a profesoarei Zoe. Face studii la un pension de domnișoare. La vârsta de 20 de ani se mărită cu magistratul Nicolae Papadat.

Cariera literară e întârziată din pricina transferurilor soțului dintr-un oraș în altul (Turnu-Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța) și de numeroșii ei copii: Nen, Zoe, Marcela, Elena.

Debutează editorial în 1919 cu volumul „Ape adânci”, lăudat de Ibrăileanu. În timpul războiului e soră de caritate în gara Focșani, moment evocat în romanul „Balaurul” (1923). După război, se apropie de gruparea de la „Sburătorul. La îndemnul  lui Lovinescu, evoluează spre o proză  „obiectivă”, așa cum  se va vedea în ciclul familiei Hallipa („Fecioarele despletite”, „Concert din muzică de Bach”, „Drumul ascuns”, „Rădăcini”). Din anul 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și în 1946,obține Premiul  Național pentru Proză.

„În ultimii ani din viață trăiește din greu, spune Ciopraga și moare la 79 de ani, în sărăcie, la 5 martie 1955, fără să primească nici un sprijin din partea autorităților culturale ale vremii și nici din partea colegilor săi de condei.

Totuși, la 21 august 1954 primește Ordinul Muncii clasa I, pentru merite deosebite pe tărâmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia  celei  de a zecea aniversare a eliberării patriei.

  Ioan Mititean