Supraviețuirea ca un modus vivendi în romanul „Drumul osândei” de Rodica Fercana

            Noua ediție a volumului de proză „DRUMUL OSANDEI”, lucrare semnată de Rodica Fercana, prolifica și omniprezenta autoare a peste 29 de cărți de poezie și proză, aduce un plus de prospețime și acel aer de maturitate spirituală, datorat șlefuirii cu migală a primului manuscris, editat în 2023. Această lucrare este o saga plină de date și mărturii a unui beligerant în ambele conflagrații mondiale, presărată cu poze document alb-negru, sepia sau color din colecția personală sau din cele puse la dispozitie de preotul Grigore Conea (nepotul personajului principal).

            Pentru a ajuta cititorul să înțeleagă această lucrare complexă și completă, vin în ajutorul lui cu următoarea predoslovie:

            Nedumerit și plin de furie, să fi fost Titu (personajul principal) în vâltoarea ucigătoare de oameni și destine, numită prozaic „război”, mai ales când acesta nu-ți aparține, când tu lupți pentru cei care s-au așezat samavolnic asupra ta și a poporului tău.

            Să ucizi ca să nu fii ucis, să stai cu bocancii până din sus de moletiere în noroi și sânge, să rabzi de foame, de frig, năpădit de păduchi, să curgă din cer lacrimi de ploaie și fulgii de nea să-și facă loc pe chipurile celor înghețați întru odihna somnului veșnic.

            Uneori ironia sorții n-are limite, iar in ecuațile sfinte și tainice, EL, mai adaugă celui osândit încă o povară, de parcă nu ar fi fost de ajuns câte a pătimit Titu și alte sute și mii ca și el. Rănit de plumbul rusesc, personajul este luat prizonier și dus într-un lagăr de muncă în Siberia-Ororilor, acolo unde omul este un număr, o unealtă depersonalizată, fără vise, fără trăiri, fără speranță, singura consolare fiind zeama searbădă de varză fără gust și culoare, cojile de cartofi și oasele aruncate de gardieni, iar unica dorință fiind aceea de-a supraviețui indiferent de mijloace.

            Treizeci de milioane de oameni au trecut prin valțurile și zimții gulagului rusesc, unii nu s-au mai întors niciodată, iar cei care au revenit la vatră au fost în continuare stigmatizați, Europa neînțelegând pe deplin nici astăzi, atrocitățile fizice și psihice la care au fost supuși: prizonierii de război, zek-ii (deținuți politici), intelectuali de condiție, țărani, comercianți, meșteșugari, ai diferitelor etnii și state, alături de rușii care erau indezirabili și puteau ajunge acolo printr-o simplă delațiune.

            Tăcerea foștilor călăi și indiferența societății au făcut ca aceste anomalii să fie trecute cu vederea, chiar dacă Aleksandr Soljenițîn în cartea sa „Arhipelagul Gulag” arată extrem de clar situația reală a sistemului, demolator de  personalitate și devorator de oameni.

            Poate cea mai explicită lucrare despre această aberație a normalului este „Gulagul. O istorie”, a d-nei. Anna Applebaum, jurnalistă de mare talent și istoric al fenomenului comunist în deplina sa complexitate, ca încarnare a unui demonism utopic ori altfel spus, a unei utopii demonice. Cartea sa va fi imposibil de ignorat în orice istorie a secolului al XX-lea.

            Occidentul ar trebui să vadă cu alți ochi tot acel sistem degradant, abuziv și umilitor, numit „Experimentul Gulag”, mai ales că acesta s-a întins pe o perioadă de 60 de ani.

            După o odisee pe care nimeni nu și-ar dori-o, Titu ajunge în cele din urmă acasă, unde agață OSÂNDA în cuiul de deasupra târnațului, alături de coasă și cute, iar viața sa va reintra pe făgașul firescului și-a normalității.

            Cu siguranță Dumnezeu l-a iubit!

Dorin Radu Barna

Director Editura Solon,

Membru U.Z.P.R.