Despre frumoșii oameni ai halatelor albe. Mulțumirea bolnavilor prețuiește mai mult decât orice bogăție

          Ambulanțe. Mașini încărcate cu materiale de construcții. Șantier. Cadre medicale și bolnavi însoțiți de aparținători. În curte o bisericuță că o bijuterie spirituală. E o imagine din curtea Spitalului Clinic Județean de Urgenta Bistrița. Înăuntru e liniște. Nu deranjează șantierul de afară, fiindcă la finalul lucrărilor iese o lucrare de top, întru sănătatea oamenilor. E trecut puțin de ora șapte.  La biroul de internări e multă lume. Bolnavi și aparținători. Se vorbește în șoaptă. La cele trei ghișee se întocmesc documentele pentru internare. Cu calm, cu o voce părintească, cu multă răbdare și înțelegere, cele trei doamne parcă fac parte din familia tuturora. Dosarul este completat, bolnavul este însoțit apoi la secția unde are trimiterea. Liftiera, doamna Dana, cu multă amabilitate și cu urări de sănătate, ne urcă la etajul patru, Secția interne și ajungem în salonul patru.

           Privesc cu uimire dotările existente, curățenia, ambianța chiar plăcută, deși este vorba de bolnavi internați, veniți aici spre vindecare. Dar, cel mai important, mi se pare înțelegerea pe care o au cadrele medicale de aici. Nu dau nume, pentru că toate asistentele, care au grijă de bolnavii de aici, merită calificativul maxim. Mereu zâmbitoare și o voce plăcută, sunt zi și noapte preocupate de starea pacienților, ele își fac cu prisosință datoria. Aflu cuvinte laudative despre doamna Varvari, asistenta șefa, care este mereu alături de suferință.

În holul de la etajul patru, doi bătrâni povestesc.  Da, tare îi fain amu aici, la spital. Nu-l cunosc, dar zic să-i dea Dumnezeu sănătate domnului Radu Moldovan, că am auzit că multe a făcut în spitalul asta, pentru sănătatea noastră.  Cred că-i mai bine decât la Cluj, că și pe acolo am fost. De gardă este doctorul Andrei Vîrciu, medic primar gastroenterolog. Un adevărat doctor al condiției umane. Se apleacă asupra fiecărui bolnav, chiar glumește cu ei și vorbește cu calm, pe înțelesul celui asupra căruia veghează. Și tratează nu numai cu medicamente, ci și cu o vorbă bună, spusă din inima către inimile celor bolnavi.

           N-am discutat de prea multe ori cu doctorul Vârciu, dar am citit în ochii și zâmbetul domniei sale acea dorință de a vindeca, de a înlătura o suferință, de a aduce bucurie. Doctorul A.V. e , metaforic vorbind, un  poet al medicinei, așa de frumos și elegant vorbește cu pacienții, cu oricine îi solicită sfatul din aria lui de competență profesională.

           Grija pentru bolnavi se vede și din faptul că se interesează de aceștia chiar când nu este la spital. Comunica cu asistentele, cu aparținătorii, se interesează de fiecare în parte, transmite indicațiile ce trebuiesc urmate. Este un om dăruit meseriei, respectând jurământul hipocratic și deopotrivă al celui de om.

Doctorul Andrei  - la fel că și toți ceilalți medici-   știe că bolnavii așteaptă să fie tratați bine, să stea de vorba cu ei, să comunice cu fiecare în parte, asta fac frumoșii oameni ai halatelor albe, de la Bistrița, concluzionând că aici, în aceasta citadelă a sănătății, actul medical se afla pe mâini bune. Și mulțumirea bolnavilor cred că prețuiește mai mult decât orice bogăție, cum spunea cineva.