„Patrimoniul sfânt”, tratat de Gheorghe Mândrescu

Cartea „Patrimoniul sfânt” de Gheorghe Mândrescu a apărut în anul 2020, la editura presa universitară Clujeana și este o lucrare care se ocupă cu acribie de situația patrimoniului românesc după cel de al doilea război mondial, urmărind istoric parcursul suprapunerii legislației sovietice aduse de noua administrație ideologizată după ocuparea țării.

Gheorghe Mândrescu este român basarabean de origine, născut la Glodeni, în 25 ianuarie 1943; au urmat liceul la Bistrița, Facultatea de Istorie-filozofie la Universitatea ”Babeș- Bolyai” din Cluj- Napoca, și a fost bursier al Universității Internaționale de Artă din Florența, al Universității din Bologna, și al Centrului Internațional de Arhitectură ”Andreea Palladio” din Vicenza. A susținut un doctorat cu tema ”Arhitectura în stil renaștere la Bistrița”, sub îndrumarea academicianului Virgil Vătășieanu. Gheorghe Mândrescu a fost cadru universitar la ”Universitatea Babeș-Bolyai”, specializat în istoria artei, de asemenea, de mai multe ori, profesor invitat, pentru serii de conferințe, la universități italiene. Opera domniei sale cuprinde zeci de titluri de cărți personale și colaborări. Perspectiva profundă a profesorului Mândrescu s-a cristalizat nu numai prin studii teoretice, ci și printr-o susținută activitate de cercetare în toată țara, fapt care l-a îndreptățit să formuleze: ”Îndrăznesc să spun, avem una dintre cele mai interesante mărturii ale culturii europene. Unde mai găsești o asemenea reunire de nestemate artistice, rod al românilor, germanilor, ungurilor, armenilor, evreilor, sârbilor, lipovenilor, rutenilor, tătarilor, turcilor ș.a.? Unde mai există împreună, în aceleași sate, creații care s-au întrepătruns, aparținând ortodocșilor, greco-catolicilor, catolicilor, luteranilor, calvinilor, unitarienilor ș.a.?” Cu un astfel de argument pentru păstrarea patrimoniului, autorul a făcut un apel colegilor: istorici de artă, arhitecți, scriitori, reprezentanți ai cultelor religioase, gazetari, să se reunească ” pentru a cere înființarea Comisiei Monumentelor Istorice, desființată în anul 1977.” Cu alonja sa teoretică, profesorul Mândrescu evidențiază valoare relației dintre om, credință și rădăcinile spirituale ale neamului românesc. Numele volumului sugerează ideea de moștenire sfântă, nu doar materială, ci cu preponderență morală și spirituală, pe care generațiile de azi au datoria să o conserve și să o transmită semenilor din viitor. Autorul meditează asupra identității românești, cuprinzând credința, importanța tradițiilor ”în solidificarea” unității și demnității poporului. Un rol de prim ordin este jucat de legătura tainică dintre om și pământul natal, dintre credința creștină și valorile care dau sens vieții, crede profesorul.

„Patrimoniul sfânt” nu este doar o așezare împreună a unor meditații scrise despre condiția patrimoniului ultimelor șase decenii, ci un semnal viguros, viu, către contemporani, îndemnându-i să mediteze asupra originii și să și modeleze viitorul.

Autorul surprinde elemente definitorii exprimând foarte clar elementele sufletului românesc, sprijinit pe simțul datoriei, atașament pentru biserică și neam, iubirea pentru pământul strămoșesc și pentru valorile morale transmise de generațiile antecesoare.

Averea cea mare a poporului nostru, crede autorul, nu ar fi aurul și resursele din subsol, atât de râvnite de străinii care privesc cu lăcomie, ci patrimoniul sfânt, iubirea lui Dumnezeu și adevăratele valori din inimile noastre care ne definesc, ne individualizează ca popor.

Este bine știut că patrimoniul constituie argumentul, temelia unei comunități, a unui popor pe un teritoriu și nu puține sunt cazurile în care se urmărește sistematic eliminarea construcțiilor trecutului reprezentative pentru comunitatea adversă. Bunăoară, este binecunoscut că în perioada 1940-1944 a ocupării Ardealului de Nord de către trupele hortiste, naționaliștii secui au demolat bisericiile din comunitățile românești într-un plan regizat pentru purificare etnică. Acele biserici nu au mai fost reconstruite niciodată, procesul purificării continuând în perioada tulbure a debandadei din 1990 și din anii următori. Curios ambele comuniăți erau creștine și trăiau împreună dintotdeauna pe acele meleaguri. Se speră ca astfel de evenimente să nu mai aibă loc niciodată în țara noastră.

Volumul de peste 600 de pagini este o cvasienciclopedie a problematicii pe care o ia în analize profesorul universitar doctor Gheorghe Mândrescu, consemnând meandrele schimbărilor ideologice de după 46 cu aberațiile importate, contacte cu intelighențiă clujeană, referințe la mare expoziții plastice din urbea de pe Someș, de asemenea, ample fragmente de jurnal din perioade în care a funcționat ca profesori invitat la universități italiene între care și vestita Padova, sau a directoratului la Institutul de Cultură Română din Roma fiind consemnate evenimente artistice plastice din capitala Italiei. 

Credința autorului: Mărturia mea este necesară analiștilor, iar susținerea celor spuse vin din constatarea realităților de azi.(...) Deci eu depun o parte din analiza care, peste 50 de ani, îi va permite colegului meu, muzeograf, să încerce o primă ”expunere” a ceea ce a fost comunismul și efectele lăsate la dispariție. După câte se poate observa, mesajul mărturiei este pentru azi și pentru viitor.

Pe coperta a patra este relatată aprinderea unei lumânări la mormântul lui Mircea Vulcănescu, din Râpa Robilor de la Aiud,  fiind transcris mesajul filozofului către viitor: ”Să nu ne răzbunați!” ”Dar a-i educa și informa pe copiii noștri în spiritul dragostei și recunoștinței pentru eroi nu înseamnă răzbunare”, încheie prof univ.dr. Gheorghe Mândrescu

Victor ȘTIR