Unde sunt simbolurile economiei locale la Bistrița? NU NE VINDEM ȚARA – între slogan și realitate
Vin, 04/17/2026 - 20:38
„Nu ne vindem țara!” — un slogan care răsuna puternic în primii ani de după Revoluția Română din 1989. Era mai mult decât o lozincă. Era o speranță. O promisiune. Un legământ tacit între un popor abia ieșit din întuneric și viitorul său.
Cei care îl rosteau credeau într-o Românie puternică, construită pe ceea ce avea deja: industrie, resurse, inteligență, muncă. Credeau că ceea ce s-a creat în această țară aparține, în mod legitim, poporului. Dar, aproape imediat, acest ideal a început să fie ironizat. Ridiculizat. Minimalizat.
Au apărut „băieții deștepți”.
Pentru ei, viitorul nu însemna consolidare, ci vânzare. Nu dezvoltare, ci lichidare. Argumentul? Nevoia de valută. Deschiderea către Occident. Integrarea. Etichetele au curs rapid: cine nu era de acord devenea „anti-european”, „retrograd”, „nostalgic”.
Dar o întrebare simplă rămâne: au uitat cei care au preluat România că aceasta nu avea datorii externe majore? Nu, nu au uitat. Doar că altceva le lipsea — accesul la resursele convertibile, la capitalul rapid, la câștigul imediat.
Și atunci a început vânzarea.
Fabrici, uzine, terenuri, resurse. De la subsol, la sol și până în aer. Totul a devenit marfă. Totul a devenit negociabil. Iar cei care semnau nu erau simpli executanți. Erau beneficiari direcți sau indirecți ai acestor tranzacții.
Astăzi, privind înapoi, bilanțul este dureros.
Unde sunt marile platforme industriale? Unde sunt simbolurile economiei locale? La Bistrița, lista e cunoscută și apăsătoare: CPL, Sticla, Netex, Mătasea, Mecanica, IUT. Nume care odinioară însemnau locuri de muncă, stabilitate, identitate. Astăzi — tăcere. Ruine. Sau, mai grav, uitare.
Cine a decis? Cui s-au vândut? În ce condiții?
Întrebări fără răspuns.
Și poate cel mai grav nu este faptul că s-a vândut. Ci faptul că nu a răspuns nimeni. Nicio responsabilitate. Nicio asumare. Doar averi crescute spectaculos pentru cei care au avut pixul în mână în momentele „decisive”.
Iar prezentul pare să repete trecutul.
În aceste zile, numele lui Ilie Bolojan apare din nou în contextul unor posibile „optimizări”, „reorganizări”, „valorificări de active”. Termeni eleganți pentru același proces vechi: înstrăinarea.
Oare mai există ceva de vândut?
Oare mai există ceva de apărat?
Și, mai ales: mai există conștiință?
„Nu ne vindem țara” nu mai este astăzi un slogan. Este o întrebare. Una incomodă. Una care ne privește pe toți.
Pentru că, dincolo de vinovați și de tăceri, rămâne o realitate simplă: o țară nu se pierde într-o zi. Se pierde puțin câte puțin. Cu fiecare semnătură. Cu fiecare compromis. Cu fiecare tăcere.
Dorel Cosma
Citiţi şi:
- PRO-VERBE: Tăcerea e de aur și vorbele de-argint
- USR: Prin legea care blochează listarea companiilor de stat, alianța PSD-AUR nu apară interesele României, ci sinecurile PSD
- Prof. Mirela Rus: Tăcerea grăitoare – dar de la Dumnezeu
- Vineri, 19 mai, de la ora 13.00, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” va fi lansat volumul „Admirabila tăcere. Jurnal, 1970-1972“ de Alexandru Mironescu
- Premiul „Răsunetului cultural” la Festivalul Naţional de Poezie George Coşbuc, Bistriţa, 2013: PAULA SUCIU

Meniu principal
Ultimele stiri
Mar, 12:22
Zilele Monorului 2026 – un succes de public Cultura
Numărul 8, pe august 2026 (anul XXXVII), al revistei editată de Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului,...
Comentarii
Florentin Archiudean -
Lun, 21:42
FELICITĂRI SINCERE! Vedem inca odată că dacă părinții sunt Părinți și copiii sunt copii! Văd și reu...
Evelina Niculae -
Lun, 16:32
Caut arhiva lntreprinderii Hoteluri și Restaurante București si a UGSR (Uniunea Generala a...
Ioana Haitchi -
Dum, 03:16
Cine e căsătorit cu Bindea Livia?
Rus Augustin -
Sâm, 21:49
Un exemplu de sacrificiu pentru alții a fost în istoria Transilvaniei HOREA (Vasile Nicola Urs 1731...
Toni -
Sâm, 16:56
Orasul Bistrița nu dispune de un patrimoniu arhitectural medieval prea bogat, după cum consemnase...
Aniversări
Astăzi, 1 septembrie, este o dată specială pentru doamna profesor Mariana Moldovan, director adjunct la Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr.
În zi de naștere, adresăm cele mai calde urări aniversare doamnei Dana Someșan, consilier superior la
La popas aniversar, gândurile noastre bune se îndreaptă către părintele Ioan Simion Cassian, preot paroh la Ciceu Poieni.
In Memoriam
Trecând peste tăcere
Aproape 42 de ani, Biserica Blajului
a fost scoasă din paginile istoriei poporului român.
,,Sunteți scoși în afara legii”























Comentarii
Sunteți “nedrepți! “ Nu realizați ca am “scapat” cu succes de industria romanesca , “un morman de fiare vechi”? Nu realizați importanța “investitorului străin”, pardon, prădătorului străin în cârdășie cu cel autohton? Și cea mai mare “realizare” de când suntem în ue, legarea dopului de sticlă?!
Adaugă comentariu nou