„Speranţa Reînviată” la Muzeul comunei Josenii Bârgăului

În luna februarie, Societatea „Speranţa Reînviată”, cu sediul la Mijlocenii Bârgăului şi care reuneşte pensionari intelectuali din satele „Ţării Bârgaielor” şi-a desfăşurat lucrările şedinţei sale ordinare în ziua de nouă şi tot în locaţia ce urmează să fie atribuită, sperăm, prin „Hotărâre definitivă” Muzeului Comunei Josenii Bârgăului, instituţie ce vrea, prin rostul său, să dovedească, cu argumente, că românii, în speţă bârgăuanii, vin de demult şi vor merge departe în toate localităţile ce se regăsesc în minunata salbă a Văii Bârgaielor.

În prima parte a întâlnirii a fost prezentată, în extenso, adresa destinată Primarului şi Consiliului Local al comunei întărită cu semnăturile unor factori de decizie ale unor instituţii cu marcă şi cu firmă din judeţul Bistriţa - Năsăud, susţinători, cu temeinice argumente, ai ideii că un MUZEU reprezentativ nu poate fi decât benefic pentru tineret, şcoală şi sătenii comunei care nu trebuie să uite nicio clipă că tradiţiile, credinţa, obiceiurile, cultura ne-au însoţit drumul existenţei nouă, bârgăuanilor, în istoria lor şi a noastră, istorie ce este mult mai veche decât atestările documentare.

A fost subliniat, cu insistenţă, faptul că ţinta numită MUZEU a fost vizată ca prioritate şi în Statutul Societăţii Cultural - Sociale „Speranţa Reînviată”, iar preşedintele de şedinţă, Adrian L. Mănarcă, semnatarul acestor rânduri, a insistat, subliniind că numai astfel putem vorbi cu adevărat de naţional, patriotism şi iubirea de glie străbună.

Au opinat, pe acest aspect al problemei, Ion Mânzat, Axinia Cotu, Lucreţia Fonogea, Livia Ţarcă, iar Remus Deac, Mihai Bâltag şi Iorgu Haidău au prezentat câteva opinii menite a sublinia că fondurile alocate trebuie urgent folosite pentru mai buna conservare a clădirii ce urmează a deveni sediu al MUZEULUI COMUNEI JOSENII BÂRGĂULUI.

Majoritatea timpului a fost acordată unui subiect drag tuturor celor ce au participat la reuniune şi care n-au uitat că societatea „Speranţa Reînviată” este o societate cultural-socială şi pe cale de consecinţă, a fost propus un subiect ce va rămâne prioritar pentru anul în curs, subiect dedicat „Anului Caragiale”. Subsemnatul, am făcut câteva referiri biografice la I.L. Caragiale, la anturajul familial, la preocupările sale literare, la viaţa sa şi la faptul că scriitorul, cel mai actual prin personajele sale, născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale de lângă Ploieşti şi care a murit la 1 februarie 1912 la Berlin şi care în tot ceea ce a scris, a găsit personaje tipice pentru o Românie ce pare că nu vrea să se rupă de o vreme apusă de mult.

Normal că referirile lui Ion Mânzat, Lucreţia Fonogea, Livia Blaga, Rodica Zaharia, Flory Chiuzan, Luci Monda au făcut trimiteri la perenitatea personajelor lui Caragiale, iar „preşedintele de şedinţă” a insistat asupra faptului că răscoalele ţărăneşti, spre exemplu, de la începutul secolului trecut îi prilejuiesc marelui Caragiale accentele pamflicare şi notele de sinceră compasiune prezente în 1907 – Din primăvară până-n toamnă (1907).

Şi această întâlnire a „speranţiştilor” a argumentat, cu prisosinţă, că membrii Societăţii ştiu să simtă româneşte, iar intervenţiile la subiectele abordate dovedesc că este imperios necesar să ne întoarcem, ca popor, la gândul că doar uniţi suntem puternici şi am fost astfel în întreaga noastră istorie.

Adrian L. Mănarcă