Beatrice Ştir: „Valeriu Anania – publicistul” Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011

Pentru mine, debutul literar al d-şoarei Beatrice Ştir, originară din Măluţ, o veche aşezare someşană din vecinătatea oraşului Beclean, fiica preotului Dumitru Ştir şi al Adrianei, este pur şi simplu surprinzător, mai ales că el are loc în anul 2011, anul când domnia sa absolvă cu „brio” două facultăţi ale Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cea de jurnalism şi cea de ştiinţe economice, secţia de marketing. Este, pe undeva, firească naşterea a o serie de întrebări, la care se aşteaptă un răspuns, mai ales că d-şoara Beatrice este în primul rând absolventă de jurnalism, iar preocupările sale au fost în domeniul mijloacelor de comunicare, respectiv, mass-media. Astfel a lucrat 1 an şi jumătate la AS TV, la Realitatea TV şi apoi aproximativ doi ani la Radio „Renaşterea”, iar orizontul său se deschide cu largheţe în viitor.

Vă mărturisesc că pe Beatrice o cunosc de mică copilă, iar ca elevă a Colegiului din Beclean a fost eleva soţiei mele, Doina, iar tatăl său, originar din Ciceu-Poieni a fost încă din primele clase, elevul familiei Falub, tineri, pe atunci, dascăli la Ciceu Poieni.

Vreau să vă mai spun că, recent, în ziarul „Răsunetul” publicam o ştire că anul acesta satul Ciceu Poieni împlineşte 550 ani de atestare documentară, prilej cu care se va lansa şi monografia satului, autori fiind Beatrice Ştir şi Valentin Falub. O lucrare pretenţioasă şi grea, dar ne gândim încă de pe acum că va fi o reuşită, mai ales că apare într-un an binecuvântat de spiritul şi personalitatea Mitropolitului Bartolomeu, care în urmă cu trei ani o binecuvânta pe Beatrice în eroica sa întreprindere de a scrie cartea „Bartolomeu Valeriu Anania – publicistul”, dându-i tinerei autoare indicaţii preţioase şi date bibliografice inedite, pe care cu siguranţă le veţi găsi citind această carte, care apare la puţin timp după ce Î.P.S. s-a înălţat la cer. Aşa că nu sunt necesare anumite speculaţii pe această temă privind apariţia cărţii tocmai în preajma marii pierderi suferită de Biserică, de cultura română, de poporul român. Şi mai vreau să vă fac o destăinuire, în ceea ce priveşte numele de Ştir. Familia Ştir (Styr) apare ca întemeietoare a satului Ciceu Poieni, lucru afirmat de cronicarul maghiar Jozsef Kadar în anul 1900, în Monografia Comitatului Szolnok – Doboka, care spune că satul a fost aşezat de această familie pe locul numit ZSINTYCZA, „Jîntiţa” de astăzi, aşezată la nord de actuala vatră a satului. Pe bună dreptate că ne întrebăm dacă cei care poartă numele de Ştir sunt sau nu urmaşii acestei familii întemeietoare de sat. Poate că şi Beatrice Ştir, dar şi poetul Victor Ştir sunt urmaşii acestei vechi familii, care prin diferite încrengături şi neamuri îşi păstrează numele până în zilele noastre.

Consider lămuritoare aceste precizări înainte de a ne opri asupra cărţii de debut a lui Beatrice Ştir: „Bartolomeu Valeriu Anania – publicistul”, care pe parcursul celor 288 de pagini, cât cuprinde volumul şi a celor 17 capitole, care de care mai incitant, ne lasă să pătrundem în viaţa publicistului Bartolomeu Valeriu Anania, făcând abstracţie de clericul şi mitropolitul Bartolomeu, care la fel are o viaţă tumultoasă şi spectaculoasă în acelaşi timp.

Cu toate că am parcurs sumar cartea descărcată de Beatrice pe calculatorul meu, am reţinut dintre capitole: Repere bio-bibliografice; Publicistica lui Valeriu Anania; Din spumele mării – Pagini despre religie şi cultură; Pledoarie pentru Biserica neamului; De dincolo de ape: Pagini de jurnal şi alte texte; Clujul universitar al generaţiei 1946-1950; memoriile lui Valeriu Anania; Atitudini; Apa cea vie a Ortodoxiei; Predici; Testament cu ultimele dorinţe ale ÎPS Bartolomeu pe care cu siguranţă le cunoaşteţi; urmează apoi: Referinţe critice; În loc de încheiere; Bibliografie selectivă; Bibliografie şi altele.

Citesc acum „Memorii” de Valeriu Anania, pe care mi-a împrumutat-o părintele Vasile Cherhaţ de la Beclean. Aşa că trăiesc alături de Valeriu Anania anii de călugărie, de creaţie, de ucenicie, dar şi de puşcărie în închisorile vremii, ca fiinţă nevinovată, dar supusă ororilor acestora.

În tinereţea sa zbuciumată, Bartolomeu Anania, poetul l-a cunoscut şi pe Tudor Arghezi, în vizitele sale la Mărţişor, Beatrice surprinde, redând părerile sale despre tânărul poet adăpostit de Mănăstirea Antim din Bucureşti.

„Valeriu Anania stăpâneşte versul şi limba magistral şi măiestriile lui cresc înalt, sparte de un talent desfăşurat în sus. Nimeni nu l-a aşteptat să vie şi el a venit, de unde, de ne-unde, aşa cum s-a ivit zvâcnind, din fulgere şi piatră, fără să fie pus, printre şoimi şi piscuri, bradul, la tulpina căruia se înşiră şi notele de creion acestea. Mă uit peste o sută de văi şi ceruri şi închid manuscrisul poetului, împăcat”, spunea marele poet Tudor Arghezi, ceea ce ne face să redăm şi crezul tânărului literat şi teolog:

„Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul său, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfă şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţa creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui. Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii. Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale”.

Semnificativă în viziunea teologului, dar şi a omului de cultură Bartolomeu Valeriu Anania asupra iadului: „Iadul, spunea, este întunericul de afară, întunericul dens, izolarea totală a individului. Iadul este singurătatea absolută, cea mai mare pedeapsă, expulzarea individului dintre semeni, scoaterea lui din comunitate şi comuniune… Iadul, ca şi Raiul, poţi să-l întâlneşti şi pe pământ în această viaţă”.

Pe bună dreptate, Beatrice încheie cartea de faţă cu cuvintele:

„România a pierdut cărturarul, Transilvania a pierdut străjerul ce asigura liniştea, Biserica a pierdut Ierarhul inegalabil. S-a „mutat din moarte în viaţă” însă va rămâne mereu „Luceafărul” ce nu se stinge, căci de acum se află în „lumina cea neînserată”.

Se cuvine în încheiere să-i aducem felicitări tinerei autoare Beatrice Ştir, părinţilor ei Dumitru şi Adriana, dar şi celui care a crezut în ea, editorul Vasile George Dâncu, directorul editurii „Eikon” din Cluj-Napoca, care a prilejuit lansarea pe piaţă a unei cărţi inedite! Felicitări!