Luminător iubit al Japoniei

Nikolai Kassatkin, preot rus, (1836-1912) a dorit să fie trimis în Japonia spre a le fi preot şi mângâiere ruşilor din ţinutul Hakodate. Dorinţa i s-a împlinit şi s-a prezentat acolo în 1861. Dorind ca lumina lui HRISTOS să aducă la viaţă şi pe japonezi, el a studiat cultura, limba şi civilizaţia japoneză şi a tradus în această limbă comoara de viaţă a Noului Testament. Având o viaţă curată, admirată curând de toţi, ruşi, precum şi japonezi, a avut şi duşmani înverşunaţi. Într-o zi, un samurai, s-a repezit la el cu sabia, urlând: ”Străinii trebuie să moară!” Nikolai l-a întâmpinatcu blândeţe, spunându-i că noi creştinii nu ne temem de moarte pentru credinţa în Domnul IISUS. „Dar oare vei fi mai fericit dacă mă omori?” Blândeţea preotului l-a dezarmat pe cumplitul duşman şi acesta a devenit în 1907 primul preot ortodox japonez. Curând, Nikolai Kassatkin a fost numit arhiepiscop al întregii Japonii.A ridicat o catedrală cu hramul „ÎnviereaDomnului”, numită de japonezi „Nikolai-do”, apoi alte 8 biserici, peste 400 de capele, 8 diaconii, şi păstorind 34.110 credincioşi.

Un moment foarte greu a fost în timpul războiului ruso-japonez din 1905, când toţi locuitorii insulei au fost obligaţi să se roage pentru victoria trupelor şi flotei japoneze, ce se pregătea pentru marea bătălie de la Ţushima. Întrucât nu putea face acest lucru împotriva patriei sale, Kassatkin a suspendat serviciile religioase pe toată perioada acestui război, credincioşii rugându-se în singurătate, după glasul inimii lor. Japonezii au înţeles şi apreciat această atitudine, încât acest ierarh a fost extrem de iubit de japonezi.

Scriind toate acestea, te întreb şi mă întreb, iubite creştine,9 care citeşti aceste rânduri, oare noi cât lumină purtăm în lume? Poate că foarte puţin , dar fie ca bunul Dumnezeu să ne întărească spre a fi lumină şi credinţă pentru cei de lângă noi, în casele noastre, la serviciul nostru şi dacă ne stă în putinţă, chiar să plecăm în depărtările lumii, cum fac atâţia români căutându-şi un codru de pâine. În căutarea lor trebuie să ducă însă şi lumina lui HRISTOS, atâta cât ne este dat să fim, cu smerenie, chiar dacă este o luminiţă mică în noaptea lumii acesteia.