Descendenţa din antropoide sau cine eşti dumneata, domnule Bigies?

Moto: Orice societate de oi sfârşeşte prin a fi condusă de lupi.

Bertrand de Jouvenel

Deşteptul ăla de Engels, care, mai nou, începe să fie crezut ca şi Darwin, ne-a deşteptat şi pe noi cu lucrarea: „Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în om”. Ne explică, fericita întâmplare, cum maimuţa antropoidă s-a socializat, cum s-a apucat de muncă şi cum a dobândit graiul articulat, făcând primul pas spre calitatea de viitor om.

Toată această tevatură, cică, ar fi durat câteva sute de mii de ani, pentru o biată maimuţă, să ajungă ceea ce suntem noi astăzi. Poate nu chiar azi, dar precis cu nu prea mulţi ani în urmă. Dacă ne gândim bine, am putea preciza că aceasta s-a întâmplat pe la sfârşitul mileniului doi şi începutul celui de-al treilea, atunci fiind epoca de referinţă, din care am început să facem drumul înapoi, să ne întoarcem la ceea ce am fost până la antropoida de muncă.

Este adevărat, dacă stai să te gândeşti bine, a durat cam mult metamorfoza, şase sau opt sute de mii de ani, poate mai mult, poate mai puţin, de la maimuţă la om, cine poate şti exact, dar este sigur că reversul acestui drum anevoios a fost mult mai scurt. Revenirea la semisălbăticie, stare în care ne aflăm astăzi nu a durat nici măcar douăzeci de ani. Care să fi fost cauza? Vreo nouă glaciaţiune, vreun nou potop? Nu aş crede aşa ceva că s-ar fi văzut.

Totuşi, sunt sigur că este vorba de o glaciaţiune, dar nu de ordin geologic care să modifice scoarţa pământului, ci una de ordin social, mintal, educativ, care a adus modificări majore pe „scoarţa” cerebelului la mulţi dintre contemporanii noştri.

Revenirea la stadiul comportării de turmă, a gândirii strâmbe şi obscure, la atitudini violente ale semenilor noştri este un fapt de necontestat. Începând cu strada, locul unde oamenii se întâlnesc mai mult, constatăm tot mai mult manifestarea de comportament indecent, lipsa de respect reciproc, cuvinte triviale, începând cu copiii de şcoală, la cei mici mă refer mai ales, întregesc un peisaj sumbru al societăţii româneşti. Bunul simţ a devenit o „rara avis”. Asta este societatea în care trăim şi care ne caracterizează. Legile…? Haida de! Pentru unii, nu pentru toţi. Aproape zilnic, pe toate căile, aflăm din mass media de judecători şi procurori corupţi, de poliţişti infractori sadea, mafioţi, începând de jos şi până la cele mai înalte funcţii în stat şi în politică. Ei zic, fără urmă de remuşcare că apără legea.

Câte un ziarist sau vreun neavenit zelos faţă de potentaţii zilei mai face câte o comparaţie, pe cât de deplasată, pe atât de impertinentă, cum ar fi: minte de miliţian, acţionează ca un miliţian, gândeşte ca un miliţian, totul în sensul peiorativ, şi alte asemenea „dulcegării” de factură politico-prostească.

Am ajuns, în sfârşit, şi la comportarea unor angajaţi ai unor firme de pază. Un paznic, nu ştiu câtă cunoştinţă are în domeniul legislaţiei, dar în uniformă se crede urmaşul lui Dumnezeu pe pământ, iar legea este ceea ce ştie sau crede el. ce ştie şi crede el nu ştim noi.

Un asemenea funcţionar, dacă i se poate spune aşa, să-l numim dl. Bigies, după firma la care lucrează. Acest domn Bigies, în ziua de 2 dec. A.c., într-o maşină cu însemnele firmei, staţiona exact în mijlocul trotuarului, destinat exclusiv circulaţiei pietonale, în faţa fostei porţi a Liceului de Informatică de pe Calea Moldovei. Toată lumea care trecea, în mod obligatoriu, o ocolea intrând pe carosabil, expunându-se maşinilor care circulau pe sensul spre Suceava. Pietonii: femei, bătrâni, copii, unii cu bagaj, nu contau. Dl. Bigies stătea liniştit pe scaunul şoferului, jucându-se cu un telefon mobil. Am vrut să vorbesc cu el, dar nu a deschis geamul. Prin geam l-am întrebat dacă este legal din punctul de vedere al legii, al codului rutier, ca el să stea cu maşina în poziţia arătată mai sus în detrimentul trecătorilor. Mi-a făcut semn că da, mişcându-şi uşor capul de sus în jos. Deci, m-a auzit, fiindcă la următoarea întrebare, care se referea mai puţin la ce este legal şi ce nu, ci la faptul dacă este corect ca pietonii să ocolească maşina, expunându-se accidentelor, în timp ce maşina sa este staţionată ilegal?

Cu acelaşi gest leneş, de lehamite şi silă mi-a confirmat că este bine, nu-i treaba mea.

Văzând cine este pus să păzească niscai valori aparte, dacă firma este de pază şi nu ascunde altceva, care după aparenţe erau mai mult decât viaţa, sau, mă rog, integritatea corporală a unor oameni, m-am gândit la scumpa noastră democraţie, cu referire directă la respectarea legii.

Peste o jumătate de oră era în acelaşi loc, este drept, nu s-a întâmplat niciun accident, domnul Bigies jucându-se cu acelaşi telefon.

Aşa mi-am reamintit de lucrarea lui Engels, pomenită mai sus şi am concluzionat că un progres de sute şi sute de mii de ani a putut fi anihilat în nici douăzeci. Asta da performanţă. Dar peste toate domină modul cum legile unei ţări sunt ignorate, iar oamenii desconsideraţi şi de către cine??.... de domnul Bigies.

I. Ene