De la realitate la vis

A cincea carte de versuri ,,Dodecareflecţii”(Editura ,,Astra-Dej”, 2010) a poetei Raveca Vlaşin, născută în localitatea Mintiu, conţine trei cicluri de poezie: ,,Decareflecţii”, ,,Dodecareflecţii” şi ,,Amalgamate”.

Se poate sesiza uşor preferinţa poetei pentru prozodia clasică, ,,o formă de domesticire a trăirilor lăuntrice, un act de exorcism”(Al. Florin Ţene).

Poezia este pentru Raveca Vlaşin o stare de înălţare, de desprindere de contingent şi de accedere în lumea visului: ,,Purtând în sânge izul humii,/Şi-n suflet dor de infinit”( ,,Ai iubit”).

Poezia, ardere de sine(,,Aş vrea”), se naşte ,,din fiorul unei întâlniri sau impresii de moment”(,,Cuvânt înainte”-Raveca Vlaşin), ea devine un ,,alter-ego” eliberator din chingile realităţii: ,,Scapă de tine/şi eşti scăpat”(,,Alter-ego”).

Cuvântul, ,,haină pe gânduri” a pierdut savoarea şi puterea logosului primordial, s-a degradat asemeni omului tentat de păcat (,,Cuvântul”).

Trei motive domină poezia Ravecăi Vlaşin: visul, înălţarea şi lumina. Visul este asociat zborului, deci înălţării (,,Aripa albastră”). Viaţa este o zbatere ,,Printre scaieţii grijilor mărunte”(,,Altă viaţă”).

Încercând să aleagă între cele două chemări, între răstignirea ,,patimilor” obişnuite şi înălţare, poeta este asaltată de timpul necruţător: ,,Cum vâltoarea timpului/Veşnic ne va încerca”(,,Printre flori”). Pentru liniştire, Raveca Vlaşin apelează la protecţia divină: ,,Greblează-mi Doamne urma/În fiecare zi”( ,,În fiecare zi”).

Poeta scrie reuşite versuri pentru copii (,,Zăbrele”, ,,Dulci cuvinte”). Nu întâmplător poeme de acest gen i-au fost incluse în volumul de poezii şi cântece pentru copii ,,Universul bucuriei”(2009).

Natura este mereu prezentă în poemele sale. Câteva poezii sunt nişte pastele : ,,Arome de vară”, ,,Soarele”, ,,Lacul”. Frumuseţea cerului oglindit în apa lacului încetineşte trecerea timpului. ,,Chiar şi-a timpului bătaie/Pentr-o clipă s-a oprit”(,,Lacul”). Poemul ,,Trandafirii” ne trimite cu gândul la volumul lui Dimitrie Anghel ,,În grădină”.

Întâlnim în poeziile Ravecăi Vlaşin sentimentale reverii după universul rural: ,,Satul”, ,,Plai menit”, ,,Învăţătoarea”, ultima poezie având ca model ,,Dăscăliţa” lui Octavian Goga. Uneori poeta se joacă printre cuvinte invitându-le să se prindă în metrica populară (,,Poluare”).

În poezia ,,Ce-i patria?”( titlul amintindu-ne de Mihai Beniuc) se încearcă o definiţie a patriei în maniera lui Alecu Russo din ,,Cântarea României”, versetul 28.

Compararea mâinii cu o floare ,,Chip de floare” o mai făcuse şi Tudor Arghezi în poezia ,,Mâna lui” (,,Cântare omului”).

Busculada verbală din poemul ,,Zevzec” se rezolvă într-o manieră asemănătoare poeziei ,,Iarna pe uliţă” de George Coşbuc. Raveca Vlaşin îmbină uneori sarcasmul cu moralizarea. Tradiţionalul cioban, devenit peste noapte orăşean, tunde iarba cu maşina (,,Evoluţie”).

Raveca Vlaşi scrie o poezie cuminte, liniştită, în care marile tulburări existenţiale sunt temperate prin retragerea în vis sau în natură.