DO YOU SPEAK ENGLISH? ... PARLEZ-VOUS FRANÇAIS? ... SPRECHEN SIE DEUTSCH? ... PARLA L’ITALIANO? ... HABLA ESPAÑOL?

Acestea sunt întrebările elementare, auzite sau puse în mod firesc, din ce în ce mai frecvent peste tot. YES, OUI, JA...SI, vine, sau ar trebui să vină de la sine, răspunsul. E primul act al oricărei conversaţii interactive de „descoperire”. Aşa începe orice dialog civilizat, orice relaţie, fie ea turistică, de afaceri, culturală şi de ce nu, chiar sentimentală. Brusc, îl auzi pe copilul sau nepotul tău răspunzând şi intrând cum se cuvine în vorbă cu străina sau străinul de pe stradă. Ce bucurie mai mare poţi trăi decât aceasta ! Să-ţi vezi urmaşul descurcându-se cu brio şi în altă limbă/ alte limbi/ decât cea maternă. Mai bifezi în mintea ta încă un punct câştigat şi te simţi parcă mai împlinit.

Rândurile de faţă se adresează părinţilor şi în egală măsură bunicilor deoarece în contextul actual, ei sunt cel mai aproape de copii, pentru o lungă perioadă de timp.

Aş dori să clarificăm pentru început câteva aspecte de ordin general. Nu am intenţia de a face o demonstraţie pro domo pe tema LIMBILOR MODERNE şi STRĂINE. Nu mai e necesară acum la sfârşitul primului deceniu al mileniului III. Spaţiul existenţial unde ne regăsim cu „acte în regulă” după mai bine de 3 ani este EUROPA, de drept şi dintotdeauna CASA NOASTRĂ ! Trebuie să învăţăm să ne mişcăm liber şi eficient pe bătrânul continent, iar de aici, pe întregul mapamond. Importantă este aşadar armonizarea pregătirii şcolare cu noile realităţi şi perspective, conturate sub auspicii nu tocmai favorabile /criză, şomaj, bani mai puţini etc./, mă refer la prezent şi la viitorul apropiat, până înspre 2015, după cum estimează analiştii economici şi finanţiştii. Cu cât e mai temeinică şi mai complexă această pregătire cu atât cresc şansele unei integrări mai rapide şi mai bune ale viitorului absolvent în activitatea productivă sau socială aleasă, pe plan naţional cât şi internaţional. CV-ul/ „curriculum vitae”, sau „autobiografia” cum de fapt se numeşte în limba română/, trebuie să devină o „carte de vizită” modernă, adaptată noilor cerinţe, în stare să ofere cât mai multe oportunităţi de angajare tânărului. Tot aşa cum pentru ocuparea multora dintre posturi e deja de neconceput acceptarea unei candidaturi fără categoria B a permisului de conducere auto, la fel va fi şi cu atestatul de limbă străină/ chiar limbi străine/ de nivel B2. Iată de ce îi rog pe părinţi, pe bunici, pentru binele generaţiei de mâine, ca indiferent de viitoarea profesiune spre care se va îndrepta copilul, să privească cu toată seriozitatea şi rigoarea necesitatea învăţării limbilor moderne. Fenomenul raportat la viaţă, trebuie perceput ca şi „tabla înmulţirii”în matematică. Cu cât se va înţelege şi aplica mai rapid acest deziderat cu atât cresc şi şansele celor ce vor prelua mâine ştafeta societăţii noastre. Încă din fragedă pruncie trebuie deschisă şi dezvoltată apetenţa copilului pentru învăţarea limbilor străine. Acest act de studiu trebuie să se petreacă cu plăcere, nu silit, chinuit sau din obligaţie: „aşa vrea tata, mămica, bunica…”, „trebuie să înveţe limba X fiindcă-i la modă”…Bucuria descoperirii unui alt univers cultural şi de civilizaţie, oferit de noua structură lingvistică, posibilitatea de înţelegere şi comunicare dincolo de orizontul limbii materne, va servi copilului o deplină motivaţie a studiului şi-i va da determinarea de a continua mai apoi în adolescenţă şi tinereţe să-şi aprofundeze cunoştinţele, competenţele, deprinzând obiceiul de a învăţa singur, pe tot parcursul vieţii. Oricât de bun ar fi profesorul de limbă, la clasă, nu se pot obţine rezultate notabile, de lung parcurs, decât dacă se implică hotărâtor şi FAMILIA.

Aş dori în continuare să dau câteva posibile răspunsuri la cele mai uzuale întrebări puse de părinţi sau bunici: Ce trebuie să ştim despre Limbile străine – selectarea lor, raportul acestora cu propriul copil, maniera de învăţare, cărţi, manuale, accesorii etc. ? Ce trebuie să facem ? Cum trebuie să procedăm pentru a înregistra un real progres şi mai apoi şi rezultate durabile ?

Există fără discuţie o ierarhie a limbilor străine, stabilită în funcţie de gradul de utilizare şi numărul de vorbitori, de domeniul, domeniile de acţiune, de importanţa geopolitică, de modă sau varii interese globale. Astfel, pe plan mondial, s-ar putea accepta varianta UNESCO: 1. Engleza, 2. Franceza, 3. Germana, 4. Spaniola, 5. Italiana…Dar în funcţie de zona geografică şi interesele economice şi financiare, poate să apară în prim plan şi : 1. Rusa, 2. Chineza, 3. Japoneza şi 4. Araba – ordinea de astă dată fiind strict aleatorie şi direct legată de un scop în sine, în prezent sau de perspectivă. Dacă m-aţi pune să aleg, aş opta pentru trei limbi: engleza, franceza şi ca a treia variantă: germana sau italiana/ spaniola, respectiv rusa…araba, dacă interesele familiei sau ale viitoarei profesiuni ar cere-o. Actualmente vorbim în general de două, nu de puţine ori tratate şi acestea cu superficialitate de către unii părinţi. Fireşte numărul limbilor NU ESTE LIMITAT decât de capacitatea copilului de a asimila şi a se consacra unui asemenea studiu, foarte frumos, nu o dată cu rezultate spectaculoase, dar şi foarte dificil, dacă este bine făcut. Multora li se va părea exagerat şi imposibil de atins. Totul constă însă într-o etapizare corectă şi în ajutarea copilului de a face acest efort cu plăcere. Primul moment prielnic ce nu trebuie ratat este grădiniţa. Jocul, cântecul, desenul, conversaţia simplă şi firească, despre sine şi cei din jur, reprezintă pasul de bază pe care cel în cauză îl va face pe nesimţite, satisfacţia descoperirii şi punerea sa în valoare, mai întâi în faţa părinţilor şi bunicilor, adică a celor dragi, aprecierea şi încurajarea acestora fiind catalizatorul ce-l va impulsiona să continue. Este punctul de plecare al primei limbi: engleza, conform listei de mai sus. Astfel, în clasa a III-a se poate trece fără dificultate, la eşafodarea fundamentului nivelului A2 – utilizator elementar, „intermediar sau de supravieţuire” (voi reveni cu mai multe detalii asupra tuturor nivelurilor), moment hotărâtor pentru definirea a ceea ce va însemna pe tot parcursul şcolii Limba 1. De Limba 2 – franceza – respectiv Limba 3 – germana, italiana, spaniola etc. – vorbim din cursul gimnazial şi liceal, ultima putând fi studiată opţional. Ca o constantă, doresc să subliniez că oricât de bun ar fi profesorul de limbă, nu se pot obţine rezultate concludente decât dacă se implică hotărâtor şi mama şi/sau tatăl ! Ora în sine trebuie să-şi găsească ecou în atenţia şi preocuparea permanentă a părintelui pentru a verifica tot ce face copilul, generând totodată ambianţa necesară transpunerii acestuia într-un nou univers lingvistic, cultural, de civilizaţie, informal şi formal, punându-i la dispoziţie mijloacele audio-vizuale arhicunoscute – televizor/emisiuni, filme, concursuri, ale posturilor: BBC, TV5, RTL, EURONEWS etc./, calculator/programe, metode de învăţare, exerciţii, teme etc./, CD-player/ conversaţii, muzică, conferinţe audio etc./ – cu ajutorul cărora îşi aduce „acasă” lumea şi viaţa de zi cu zi din Anglia, Franţa, Germania, ş.a.m.d. Pentru a nu fi acuzat de idei preconcepute sau de părtinire, mă văd nevoit să precizez că ierarhia UNESCO nu este neapărat obligatorie. Repet, hotărâtoare rămân interesele copilului, ale familiei. Limba 1 poate fi italiana, spaniola, de exemplu, locul 2 fiind preluat de engleză, franceză sau germană, iar cel de-al treilea de rusă sau…chineză, ori arabă. Lista combinaţiilor rămâne liberă, la latitudinea familiei elevului. Începând din anul şcolar 2010-2011, răspunzând cu deschiderea cunoscută, Inspectoratul şcolar judeţean Bistriţa-Năsăud a dat curs numeroaselor solicitări venite din partea părinţilor şi a constituit două clase a V-a de limba italiană şi de limba spaniolă, deocamdată numai ca L2/ limba a doua/, la Şcoala generală nr.1 şi Şcoala generală „Avram Iancu”/nr.3/ din Bistriţa. De maniera aceasta se va completa armonios şi registrul limbilor romanice în zona noastră. Studiul intensiv al limbii franceze de la Colegiul naţional „Andrei Mureşanu” se va împlini firesc cu cel al celorlalte două limbi, tot aşa precum cele germanice sunt la Colegiul naţional „Liviu Rebreanu” la ele acasă.

Abordarea şi gradul de cunoaştere al unei limbi străine se axează pe trei piloni: Înţelegere (receptare), Vorbire ( interacţiune orală – participare la conversaţie; producere de mesaje orale) şi Scriere (producere de mesaje scrise), fiind vizată, ca obiectiv final, comunicarea. Cât de bine sau de eficient o facem, ne va spune nivelul nostru de competenţă lingvistică ce se va regăsi în Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi.

Sistemul acesta de cuantificare şi de cerinţe pentru fiecare palier de cunoaştere a unei limbi străine a fost definitivat în prima parte a anilor ’90 de către Consiliul Europei prin Recomandările nr.82 şi în special nr.98 ale Comitetului de miniştri vizând plurilingvismul, situaţia nou creată de interferenţă activă a atâtor limbi, culturi şi civilizaţii în contextul pan-european. S-a creat în consecinţă Consiliul de cooperare culturală al CE care a stabilit în detaliu „portofoliul” european al limbilor vii, moderne, active pe teritoriul uniunii; metodele de abordare coerentă şi unitară a fiecărui demers lingvistic precum şi „treptele” evolutive şi cuantificarea corectă a competenţelor dobândite. Important de reţinut este faptul că după anul 2000 acest sistem a fost agreat de majoritatea statelor de pe mapamond, de cele mai prestigioase universităţi şi colegii din lume. Aşadar Cadrul European de Referinţă statuează următoarele niveluri de competenţe lingvistice, aplicabil tuturor limbilor:

A – UTILIZATOR ELEMENTAR: A1, Introductiv sau de descoperire; A2, Intermediar sau de supravieţuire; B – UTILIZATOR INDEPENDENT: B1, Nivel-prag sau independent; B2, Independent avansat; C – UTILIZATOR EXPERIMENTAT: C1, Autonom şi C2, Măiestrie sau perfecţiune. Se impun câteva precizări. Fiecare nivel implică parcurgerea progresivă a două stadii, după principiul de la simplu la complex şi tehnica cu cele mai vechi şi mai eficiente rezultate, cunoscută sub denumirea de „boule de neige”/ „bulgărele de zăpadă”/. Debutanţii, preşcolarii sau elevii de gimnaziu, având puţine sau un bagaj mai mare de cunoştinţe incipiente, de ordin general, se regăsesc la A, în timp ce nivelul C aparţine specialiştilor sau experţilor, celor cu studii şi profesii direct legate de limbă. Pentru marea majoritate a elevilor, a tinerilor absolvenţi, cu preocupări şi profesiuni atât de diverse, rămâne esenţial nivelul B, mai precis B2. Comparativ vorbind, ca amuzament, lucrurile se aseamănă cu permisul de conducere auto, categoria B: cunoşti automobilul, îl stăpâneşti, şti şi ai dreptul legal să-l conduci singur, adică eşti Independent şi apoi, în funcţie de propria măiestrie, poţi fi considerat chiar Independent avansat. E limpede că pregătirea în sine, de la A1 la B2, trebuie să se încheie cu un examen şi cu o confirmare scrisă a rezultatului acestuia, adică un act de studii. Aici aş recomanda părinţilor să facă tot posibilul pentru a asigura copilului lor obţinerea unei certificări B2, serioasă, internaţională, chiar dacă contra cost, dar valabilă pe viaţă şi recunoscută oriunde în lume, de tipul: Engleză – Cambridge - University of Cambridge – English for Speakers of Other Languages Examinations (Cambridge ESOL Examinations / Cambridge ESOL) www.cambridgeesol.org/exams ; Franceză - DELF - Diplôme d'études en langue française, eliberată de Centre international d'études pédagogiques (CIEP) – Ministère de l'Éducation Nationale de France, www.ciep.fr ; Germană – DSD - Das Deutsche Sprachdiplom der Kultusministerkonferenz (Zweite Stufe) prin Ständige Konferenz der Kultusminister der Länder in der Bundesrepublik Deutschland (Kultusministerkonferenz; KMK), www.kmk.org , www.deutschessprachdiplom.de ; Italiană - CELI 3 - Certificazione della lingua italiana eliberat de Università per Stranieri di Perugia, www.cvcl.it ; Spaniolă – DELE - Diploma de Español como Lengua Extranjera - Diploma de Español Nivel B2 prin Ministerio de Educación – Instituto Cervantes, http://diplomas.cervantes.es ş.a.m.d. Câte asemenea diplome şi când trebuie obţinute? Fireşte că de dorit ar fi ca toate cele trei limbi studiate să se finalizeze cu acest act. Împărţirea limbilor în şcoală, în limba L1 şi L2, nu reprezintă un impediment, orice elev având posibilitatea să se prezinte la examen, acesta fiind ex-catedra, adică în afara programei strict didactice. Hotărâtoare rămâne determinarea şi pregătirea suplimentară a candidatului. Obiectivitatea e maximă, vă asigur, întrucât comisia e formată numai din profesori străini ! E momentul adevărului unde fiecare vede direct şi cinstit ce şi cât ştie, tocmai de aceea certificatul este atât de valoros. Mai notez şi avantajul că sunt mai multe sesiuni. În cazul unui prim insucces, după experienţa acumulată, examenul se poate relua cu şanse mari de reuşită. Momentul cel mai propice este clasa a XI-a, primul şi al doilea semestru, pentru a lua în calcul ambele situaţii. Avantaje: pentru elevi şi studenţi taxa de examen este în general, redusă; certificatul este recunoscut şi echivalat de către comisia de bacalaureat, sau pentru studenţi, de către centrele de limbi străine arondate universităţilor de prestigiu din ţară, astfel candidatul/studentul/ nu mai trebuie să susţină proba de competenţe lingvistice, câştigând timp suplimentar pentru pregătirea mai bună a celorlalte probe sau examene. Dar despre toate acestea, plus tipul de manuale, accesorii didactice, cărţi de învăţare rapidă sau volume de exerciţii, vă pot da lămuriri suplimentare colegii mei de la clasă, alegând soluţia optimă în fiecare caz în parte. Aş dori aşadar să reţineţi, dragi părinţi şi bunici că astăzi cunoscătorul unei limbi moderne, prin certificatul sau diploma obţinut/ă/, beneficiază de multe oportunităţi de afirmare: continuarea studiilor oriunde în Europa, SUA sau Canada, găsirea mult mai rapidă şi mai convenabilă a unui loc de muncă avantajos în statul, statele, de origine sau aplicare oficială a limbii studiate. Potrivit Recomandărilor 82 şi mai cu seamă 98, să le spunem mai pe înţelesul nostru – directive sau norme – fiecare stat membru, semnatar al convenţiilor europene este obligat să le respecte şi aplice. Aceasta înseamnă că orice patron din Germania, Anglia, Spania, de pildă, trebuie să ia act de diploma B2 respectivă şi să majoreze corespunzător salariul angajatului, de la 50 la câteva sute de Euro, în funcţie de fişa postului, de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate. Neaplicarea acestei prevederi este sancţionată de lege. Din nefericire aceste detalii nu au fost popularizate corespunzător la noi în ţară şi mulţi dintre conaţionalii noştri aflaţi în străinătate nu sunt probabil nici acum corect plătiţi! Tot din punct de vedere economic trebuie avută în vedere şi reciproca situaţiei: din ce în ce mai multe firme străine au ori îşi deschid filiale sau sucursale, afaceri complet noi, în România. Un criteriu important la angajare într-o asemenea societate comercială este şi limba străină a cărei cunoaştere este demonstrată cu diploma de mai sus. Dovada? Foşti studenţi de-ai mei care lucrează în retail la Carrefour, Selgros sau la Dacia-Renault şi credeţi-mă au, cu toată criza, salarii…atractive.

Am încercat să esenţializez, cât de mult posibil, argumentaţia şi motivaţiile de mai sus. Sper că, acolo unde este cazul, am reuşit dragi părinţi şi bunici să vă conving că e imperios necesar să vă schimbaţi atitudinea şi abordarea faţă de pregătirea pentru viaţă a copiilor dumneavoastră. Vă rog să reţineţi aşadar că limbile moderne şi străine sunt un element constitutiv de bază al profilului viitorului specialist. Studiul serios şi pertinent al acestora nu mai trebuie privit ca o „povară” sau ca un „auxiliar” oarecare al planurilor de învăţământ, făcut „în virtutea inerţiei”, ci ca o cale de afirmare certă, mai rapidă şi mai eficientă în anii următori. Credeţi-mă, cunoaşterea celor două-trei limbi străine, susţinută cu atestatele de rigoare enumerate, va reprezenta apanajul decisiv al celui care va reuşi în viaţă chiar şi în aceste vremi potrivnice şi tulburi, de criză generalizată.

În ceea ce mă priveşte, vă asigur de toată înţelegerea şi sprijinul meu, cu orice clarificare, sfat sau suport bibliografic, în tripla calitate de dascăl, părinte şi bunic. Vă voi ajuta cu tot ce pot pentru că rămân acelaşi optimist incurabil care speră, privind la copiii şi nepoţii noştri, că nu-i departe ziua când „va veni soarele şi pe…meleagurile noastre”.

Prof. Mircea Seleuşan

Inspector şcolar de limbi moderne