Suedia – între tradiţie şi pragmatism (IX) Munca(2)

Alegerea meseriei în Suedia este, de cele mai multe ori, un apanaj al tradiţiei, în special pentru meseriile ancestrale, cum ar fi acelea de fermier sau de lucrător fores- tier. Pentru că munca este o onoare şi face parte din natura suedezului, este un act prioritar în viaţa fiecăruia cum şi ce meserie îşi alege. Tradiţia, şcoala, dar mai ales cri- teriul bunului simţ stabilesc selecţia cea mai judicioasă cu putinţă. Şcoala contribuie e- senţial la triajul pentru viitoarea meserie, pentru că aceia care absolvă cele nouă clase obligatorii şi nu pot face faţă cerinţelor liceului teoretic real sau uman, cu nişte condiţii de promovare foarte drastice în comparaţie cu şcoala de bază, pot deveni muncitori cu o calificare apreciată ca atare, dacă optează pentru un liceu aplicativ, care îi pregăteşte nu numai în meseriile tradiţionale, dar şi în altele cu o mare pondere pe piaţa muncii. Oricare ar fi profesia aleasă, suedezul o face potrivit capacităţii sale fizice şi intelec- tuale, preferinţei sale de a îmbrăţişa acea profesie şi se bazează pe o pregătire pe măsură, pentru că nimeni nu-şi doreşte să treacă prin şcoală ca gâsca prin apă, de dragul unei patalamale, de altfel imposibil de obţinut şi apoi de susţinut la locul de muncă. Aşa cum am afirmat cu altă ocazie, patalamaua nu are nicio valoare, dacă nu e susţinută de pricepere şi dăruire.

Locuri de muncă există peste tot, pentru că pretutindeni sunt zeci de mii de mici întreprinderi, ferme agricole, puncte de exploatare forestieră, megamarket-uri. În jurul fiecărei comune sunt plasate câteva astfel de mici fabrici, în care lucrează între 5-40 de muncitori, recrutaţi din zonă, astfel ca locul de muncă să fie cât mai aproape de casă. Profilul acestor fabrici este foarte divers – de la prelucrarea lemnului, la curăţătorii chimice, confecţionarea unor piese de automobil, fabricarea foliei de plastic pentru îm- pachetarea furajelor, montarea de maşini de spălat etc.,etc. Numărul mic al angajaţilor şi profilul producţiei unei astfel de mini-întreprinderi se bazează pe o raţiune extrem de pragmatică: o înaltă specializare a angajaţilor, o calitate excelentă a produselor, iar, în cazul unui faliment, trecerea la un nou profil să se facă cu un impact cât mai mic şi asupra patronului, şi asupra angajaţilor. Oriunde, în aceste locuri de muncă, compute- rul este atotputernic, controlează calitatea, iar calificarea muncitorilor include continua conlucrare om-calculator. Producţia bazată pe o asemenea tehnologie este eficientă, fa- ce parte dintr-un sistem naţional şi internaţionalizat pe baza unor colaborări complexe, care înseamnă livrare calculată în nişte parametri foarte precişi, pentru că mari compa- nii mondiale depind de această periodicitate garantată.

Există, desigur, şi mari întreprinderi şi nu neapărat lângă oraşe, cum ar fi, de pildă, fabrica de hârtie socotită cea mai mare din Europa, funcţionând lângă o localitate cu câteva mii de locuitori, de fapt o comună, Hyltebrok, căci utilizează apa râului Nissan din apropiere, fără ca poluarea atribuită unei fabrici cu asemenea profil să i se poată reproşa, atât calitatea aerului cât şi a apei fiind excelente. Sunt create locuri de muncă şi pentru persoanele cu handicap, te poţi angaja şi pentru o perioadă redusă de lucru sau numai pentru o anumită parte a zilei, drepturile salariale şi celelalte condiţionări ale contractului de muncă fiind respectate în mod corespunzător: fără presiuni, fără suspiciuni, în limitele civilizaşiei şi al respectului re- ciproc.

Mihai Litinschi