Despre infinita majestate şi glorie a lui Dumnezeu (4)

Firesc este ca cei dintâi care aduc slavă, cinste şi închinare Creatorului să fie marii savanţi, scriitori, gânditori sau culturnici. Studiul propriei noastre fiinţe, a magnificei naturi mundane şi Universului crează un sentiment de extatică admiraţie, de perpetuă uimire. Omul înţelege că între Creatorul a toate şi noi există o diferenţă indicibilă şi inimaginabilă, corespunzând relaţiei dintre infinit şi finitudine, că Dumnezeu este mai presus de orice închipuire, incognoscibil în esenţă, ci doar în manifestările exterioare ce ne sunt perceptibile.. Există în fiinţa umană bucuria de a te simţi ocrotit neapărat de cineva: de părinţi, de o fiinţă pe care o vom iubi mai târziu, de o autoritate înţeleaptă (cum ar trebui să fie statul). Conştienţa existenţei unui Dumnezeu ocrotitor şi iubitor al celor create transmite sentimentul unui mediu securitar desăvârşit, condiţie a fericirii. Nu e de mirare că temeliile ştiinţei moderne sunt creştine. Şi alte popoare ale lumii au descoperit lucruri minunate: chinezii, egiptenii, mayaşii, mesopotamienii, dar ştiinţa lor nu a depăşit arealul propriu. Ştiinţa creştină străluceşte ca un alt soare şi se dăruieşte lumii întregi propulsând bunăstarea şi civilizaţia umanităţii în integralitatea ei. Exemplul copleşitor de evlavie, smerenie şi credinţă a unor savanţi şi oameni atât de mari ca cei pe care-i vom înşira, nu ne poate lăsa indiferenţi, noi fiind atât de departe de nivelul lor de gândire, umanism şi comportament. Vom da câteva exemple faimoase, care atestă că înalta cunoaştere generează credinţă şi smerenie, iar cea puţină naşte orgolii şi fatala îngâmfare.

FIZICIENI şi MATEMATICIENI:

Alexandru VOLTA (descoperitorul electricităţii)- însuşi învăţa pe copii în cele ale religiei, fiind simplu şi iubitor foarte cu semenii săi.

AMPERE (descoperitorul magnetismului şi electrostaticii): „Religia este o lumină pentru meditaţiile ştiinţifice. O, cât de mare este Dumnezeu! Ştiinţa noastră e o nimica.”

MAXWELL ( se împărtăşea lunar cu Sfintele Taine, iar înainte de a muri repeta cuvintele lui Richard Baxter: ”Doamne, mie nu-mi pasă dacă mor sau trăiesc. Datoria mea este să te iubesc şi să-ţi servesc, iar darul acesta tot de la Tine îl aştept.”

GAUSS (faimos matematician. La vârsta de trei ani observa dacă bunicul său plătea corect lucrătorii)- îi scrie lui Bolyai, bunul său amic: „Conştiinţa aceasta a mizeriilor vieţii este pentru mine semnul sigur al unei mari şi îmbucurătoarei schimbări pe care ne-o pregăteşte Dumnezeu.”

COUCHY (faimos matematician)- catolic zelos, smerit şi foarte milostiv. „Luminiţa minţii noastre- spunea el- coboară din izvorul cel minunat, dumnezeiesc al luminii.” Venind preotul să-l împărtăşească pentru ultima dată, porunci să-i presare pe cale petale de trandafiri.

Isaac NEWTON. Extrem de religios, nu pronunţa niciodată numele lui Dumnezeu, IISUS HRISTOS, fărăr să-şi plece smerit fruntea. În ultima parte a vieţii a părăsit cu totul cercetarea ştiinţifică pentru a se ocupa de sufletul său. „Vreau acum să-i slujesc Înpăratului meu”- răspundea el nedumeriţilor lui prieteni.

FARADAY exprimă în scrierile sale nemărginita admiraţie faţă de Creatorul Suprem, credinţa sa în înviere şi viaţa viitoare :”Cunoaşterea şi venerarea lui Dumnezeu ajung la mintea mea pe căi tot atât de sigure ca şi cunoaşterea adevărurilor fizice.”

MARI ASTRONOMI:

Nicolaus COPERNIC (descoperitorul sistemului solar heliocentric).Bărbat cu evlavie şi frică de Dumnezeu, pe mormântul său stă scris: ”Eu nu doresc graţia pe care a primit-o Pavel, nici favoarea primită de Petru; eu implor doar mila acordată tâlharului.”

KEPLER- îşi termină opera sa fundamentală cu aceste cuvinte: ”Îţi mulţumesc, Creatorule şi Doamne, că ne-ai dăruit aceste bucurii de creaţiunea Ta, admiraţia de opera mâinilor Tale. Unde am scris ceva nedemn de Tine sau am fost silit să năzuiesc la propria mea glorie, iartă-mi-o cu milostivire.”

HERSCHEL (genial astronom): ”Pe măsura cercetărilor, tot mai numeroase şi de necontrazis devin dovezile despre existenţa unei înţelepciuni creatoare şi atotputernice.”

SCHIAPARELLI(descoperitorul canalelor marţiene) părăseşte înspre ultima parte a vieţii cercetările ştiinţifice, ocupându-se cu fervoare, ca şi Newton, de religie şi lucrurile sfrinte.

NATURALIŞT şi CHIMIŞTI:

QUENSTEDT: „Moise a fost un mare geolog- scria el- indiferent de unde şi-a luat ştiinţa”, iar despre crearea soarelui în cea de a patra zi, savantul exclamă:”Ce adevăr extraordinar! Cu adevărat, micul Pământ trebuia să se alcătuiascăcu mult înaintea Soarelui.”

Charles LINNE ( părintele istoriei naturale ca ştiinţă).Deosebit de evlavios. Observând în grădină măiastra aşezare a frunzelor pentru ca fiecare să poată primi lumina, striga extaziat: „Am văzut urmele picioarelor lui Dumnezeu!”

LAVOISIER : „Odată cu lumina, Dumnezeu revarsă asupra pământului şi principiul organicului, simţirii, cugetării, al vieţii înseşi.”

Justus von LIEBEG (principe al chimiştilor germani):” Ce minune! Sărurile alcaline trebuiau să fie insolubile, pentru ca ploaia să nu le spele. Totuşi, pământul le reţine.//…//Sublimitatea cercetării în natură constă tocmai în aceea că mijlocşte în chip uimitor cunoaşterea lui Dumnezeu.”

Louis PASTEUR: muri sărutând Crcucea şi zicând „Credo”-u

Aexander FLEMING (descoperitorul penicilinei) refuza laudele ce i se aduceau, zicând „Aşa ceva exista deja în natură. Dumnezeu a creat-o; eu doar am aflat-o.”

La acest foarte sumar demers să adăugăm pe RHUMFORD, lord KELVIN, COULOMB, OHM, FRESSNEL, FOUCAULT, FIZEAU, REGNAULT, AGASSIE şi mulţi, foarte mulţi alţii, glorii ale Pantheonului ştiinţei şi cunoaşterii. „Credinţa începe acolo unde încetează experienţa- spunea acesta din urmă- AGASSIE. Religia nu are cum să interfereze cu ştiinţele.”

Văzând aceste minunate exemple, exclamăm şi noi: „Cât de mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate cu înţelepciune le-ai creat. Nu sunt în grai cuvinte spre a spune lauda lucrurilor Tale.” În toate putem vedea măreţia Ta: în gâze şi în flori, în holde şi ierburi de leac, în zborul păsărilor ce se gătesc de drum, în mişcare steleleor şi a celor mai mici jivine, în fiecare fir de iarbă. Pretutindeni citim despre Înţelepciunea şi gloria Ta.