O ALBINĂ HARNICĂ

A treia carte a doamnei Jeniţa Naidin, SCRISUL şi CITITUL ca TERAPIE, cuprinde articolele publicate de către domnia sa în cotidianul bistriţean RĂSUNETUL.

Se dovedeşte o fidelă semnatară în „Logosul” iniţiat inspirat de părintele Ioan Pintea. Consacră cuvântului scris truda şi revelaţia mai multor Teme esenţiale desprinse din lecturi ziditoare.

Am citit cu interes cartea în manuscris. Socotesc inspirat titlul ei, amintindu-mi una dintre primele maxime pe care le-am reţinut după ce am descoperit inegalabila bucurie a cuvântului: „Biblioteca este un spital pentru minte”.

Într-o lume în care adevăratele valori, cele sufleteşti, cad în desuetudine – autoarea se străduieşte „să strige” că ceea ce nu se vede în noi este mai important decât ceea ce se vede: „suntem ceea ce gândim” se spune undeva în carte.

Capitolele cărţii se dovedesc colocviale, doamna Jăniţa Naidin îşi doreşte dialogul, o relaţionare dialogică cu cititorii ei, cărora nu le scrie (parcă o singură dată am găsit adresarea „voi scrie”), ci le vorbeşte şi îi invită cu blândeţe iubitoare la cunoaştere şi sensibilitate.

Taina iubirii – poate singura Taină a universului nostru – este vie şi în cartea aceasta. Câteva capitole îi sunt anume închinate.

Autoarea se confesează, se întreabă şi îşi răspunde conchizând „Iubirea vindecă”.

Îndemnul la cititul cărţilor este prietenos, duios, uneori sentenţios: „Citesc, deci exist!”

Întregul demers livresc al doamnei Jeniţa Naidin îl aseamăn celui pe care-l face o albină harnică ce culege polenul din cât mai multe flori, apoi, îngreunată de el şi aureolată, îl aduce în comunitate pentru a fi metamorfozat în mierea dulce şi ceara ce va lumina în sfeşnic. Autoarea ascultă îndemnul capadocian de a culege din ştiinţe, asemenea albinei, tot ce-i poate fi de ajutor omului pentru a fi întreg.

Zbor înmiresmat autoarei şi sănătate sufletească şi trupească cititorilor ei!

Preot Grigore Conea