Din memoriile unui fost gostatist

Gostaturile din judeţ au avut peste 1800 de angajaţi în cadrul celor cinci unităţi: Bistriţa, Dumitra, Jelna, Lechinţa şi Teaca, producţia fiind organizată în 48 de ferme. Pe lângă angajaţii permanenţi au fost cooptaţi şi peste 400 de muncitori sezonieri. Nu este de neglijat că peste 50% din muncitorii sezonieri au reprezentat elevi, în timpul vacanţelor de vară. Azi elevii în vacanţă ce fac? Nici nepoţii mei, şi mai ales cel mic de 16 ani, nu ştie să lucreze cu sapa, grebla sau furca sau, mai mult, cum se recoltează fructele, strugurii etc. Am fost surprins când câţiva gospodari privaţi de pe Valea Bârgăului regretă desfiinţarea gostaturilor, unităţi care achiziţionau fânurile din proprietatea lor, iar azi fânul zace în clăi de câţiva ani, iar fâneţele nu se mai cosesc. Da, gostaturile sau IAS-urile din judeţ s-au desfiinţat prin vânzarea de către “lichidatori” pe bucăţi de grajduri, tractoare şi chiar de animale. În alte judeţe ca: Mureş, Alba, Satu Mare, acestea au supravieţuit, transformându-se în societăţi pe acţiuni. La noi, printr-o politică greşită a conducerii judeţului această transformare nu a avut loc, excepţie fiind firma “Pombis”.

La o întrunire a gostatiştilor din 2002, în materialul prezentat de către dl. ing. Fiera Mircea şi apoi completat şi de către ing. Harşianu Octavian, ing. Mohan Emil şi ing. Negruţiu Titus a reieşit faptul că IAS-urile au fost unităţi puternice finanţate de stat, pentru susţinerea prin producţia obţinută în primul rând a alimentaţiei cetăţenilor, la preţuri cât mai reduse, cât şi pentru export. IAS-urile din judeţ au deţinut o suprafaţă agricolă de peste 20.000 hectare, incluzând suprafaţe însemnate de păşuni muntoase de la Ilva Mare, de pe Ţibleş, cât şi suprafeţe arabile a fostei proprietăţi a cardinalului Hossu de la Milaş. Prin vânzarea producţiei, judeţul Bistriţa-Năsăud a fost categorisit printre cele fruntaşe la producţia de lapte, fructe, struguri şi carne. S-au alocat sume mari pentru investiţii şi modernizări. Să amintim, în primul rând, înfiinţarea complexelor zootehnice de la Jelna, Tărpiu, Lechinţa, depozitul frigorific pentru fructe şi linia de sucuri concentrate de la Lechinţa, la Teaca, complexul zootehnic din zona Milaş şi, nu în ultimul rând, complexul de îngrăşare a porcilor de la Şieu Măgheruş, cu un rulaj anual de peste 40.000 de porci. Au fost alocate investiţii importante pentru înfiinţarea de livezi şi vii, unităţile IAS fiind dotate cu tehnologii performante atât pentru combaterea bolilor din livezi şi vii, cât şi pentru prepararea de furaje sau pentru evacuarea pneumatică a dejecţiilor de la sectoarele zootehnice.

De asemenea, s-au făcut investiţii şi în domeniul social, prin ridicarea de cantine şi creşe (Teaca, Lechinţa, Livezile), creşe pentru copiii angajaţilor, cu cantine, dormitoare şi personal didactic, precum şi dormitoare dotate corespunzător pentru muncitorii sezonieri, inclusiv tabere pentru elevii şi studenţii care participau la strânsul recoltei. Activitatea cu elevii a fost şi una educativă, mai ales pentru cei din mediul orăşenesc, în sensul preţuirii muncii productive, din agricultură. Acum, când scriu aceste rânduri, am speranţa că şi nepoţii mei îşi dau seama că eu şi alţi gostatişti am muncit pentru viitor, viitor care din păcate a luat o altă întorsătură, prin plecarea în masă a tineretului spre alte ţări mai calde, lăsând în urmă o ţară din ce în ce mai ruinată, cu oameni fără locuri de muncă şi multă sărăcie.

Noi, gostatiştii am fost o familie, iar azi, din cei mulţi am început să devenim tot mai puţini şi cu lacrimi în ochi afirm că pentru noi viaţa a fost grea dar frumoasă.

Ing.Halasz Edmund