George Vasile Raţiu: PAGINI DESPRE ION Th. ILEA

Membru al U.S., profesorul G. V. Raţiu s-a evidenţiat în mişcarea literară a judeţului nostru, precum: „unul care cotrobăieşte în trecutul literar al plaiurilor bistriţene şi năsăudene” (I. R. Zăgreanu), ca un adevărat istoric literar, pentru care orice eveniment din viaţa unui scriitor poate fi semnificativ într-un anumit sens. Volume ca: „George Goşbuc şi Valea Bârgăului”, „Matei Eminescu la Bistriţa", „Elena Coşbuc, oaspete a Văii Bârgăului”, "Comemorarea a 70 de ani de la trecerea în cele veşnice a lui Matei Eminescu”, sunt numai câteva argumente menite să susţină cele mai sus amintite.

De data aceasta, scriitorul G.V.R. şi-a orientat atenţia asupra cercetării vieţii şi activităţii unui poet originar de pe Valea Bârgăului şi care, după o prestigioasă activitate literară (lo vol.) desfăşurată între anii 1931-1961 pe meleaguri străine, s-a întors în glia strămoşească la Bistricioara, unde se odihneşte spre veşnica pomenire a consătenilor: Ion Th. Ilea. Volumul "Pagini despre Ion Th. Ilea", scos la Editura "Nova Didactica", la Bistriţa (2008), cuprinde l0 capitole:

1) "Începuturile cunoaşterii - o poveste despre perioada când autorul, copil fiind, ia cunoştinţă cu primele poezii ale lui Tehas - cum îi spuneau scriitorii lui I. Th. Ilea - şi i se par foarte ciudate.

2) "Ion Th. Ilea, ipostaza poetică”

Personalitate distinctă, poetul este caracterizat ca "...făcând parte din rândul poeţilor care se definesc prin sforţarea de a se elibera de didacticismul coşbucian prin violenţa specifică a expresiei, prin asprimea versului, spre a fi în ton cu problemele europene ale liricii” (G. Călinescu - Istoria literaturii).

Născut în 17 iunie, 1908, la Bistriţa Bârgăului, din părinţi ţărani - descendenţi din familia lui Ilea de Borgo (nobili), rămâne orfan de tată la vârstă fragedă "condiţie ce îi va marca toată adolescenţa şi tinereţea, dar în acelaşi timp, îl va oţeli, îl va îndârji în a-şi crea un loc sub soare.”

“Cine vrea să fie mare / Prin stele-şi face cărare", va mărturisi el mai târziu.

E nevoit să-şi câştige existenţa ca simplu muncitor în diferite branşe, dar absolvă în 1934 Academia de Artă Dramatică. Colaborează la diferite reviste, fiind un timp director la “Eu şi Europa” (Deva) şi “Transilvania noastră" (Bucureşti).

În septembrie 1943, fiind la cenzura presei, avizează publicarea pamfletului “Baroane”, a lui Tudor Arghezi, fapt care-i aduce acestuia internarea în lagărul de la Târgu-Jiu, iar Tehaş ia drumul munţilor până în 1944.

Într-o convorbire a lui Tehaş cu autorul, poetul remarcă sacrificiul "celor şapte de sub Heniu”, pentru care motiv ia o atitudine oarecum protectoare asupra sa şi subliniază: "Am fost mai mici, dar mai mari de cât voi!"

3)"Tehas, cei trei Mihai şi un Tudor salvator” Cei trei: Mihail Davidoglu, M. Beniuc şi M. Gafiţa, sunt eroii unei întâmplări, care dovedeşte caracterul bizar al unor mari scriitori şi verticalitatea lui Tehaş - care nu primeşte "pomana" de 200 lei a lui M. Beniuc - în loc să-l ajute să-şi publice un volum. Îl va sprijini în acest scop Tudor Arghezi, care-i este confrate de idei şi prieten mai mare.

4-5) Capitolele: “Leul de la masă" şi “G. Pituţ” - evocă amintiri despre întâmplări, sau simple întâlniri cu mari scriitori (Eug. Jebeleanu), în condiţiile frecventării cantinei- restaurant a Uniunii Scriitorilor - loc select - pe care nu-l puteau frecventa decât membrii U.S.

6) “La Sovata într-o vară"

Relatează despre o cursă întinsă de Tehaş autorului, pentru a-1 aduce la Sovata în preajma lui, într-o vară. Cu această ocazie autorul îi face o fotografie foarte reuşită, după care sculptorul Ioan Deac i-a făcut bazorelieful în bronz, care este montat pe piatra funerară.

7) "Vocaţia prieteniei” Era o caracteristică a personalităţii lui Tehaş. Dovezi în acest sens se întâlnesc încă în volumul de debut "Inventar rural", în care fiecare poezie are o dedicaţie, dar aeeastă vocaţie e mai evidentă într-un volum scos către sfârşitul vieţii şi întitulat “Mărturisirile unui anotimp”. Pe Tehaş, prietenii într-ale scrisului 1-au cunoscut ca pe un om menit să lege prietenii trainice.

"Reflectând asupra acestor trăsături de caracter, autorul G.V.R. consideră că ar fi benefică pentru literatură apariţia unei lucrări, care să studieze caracterul prietenesc al unor relaţii de genul Eminescu-Creangă, stabilite între oamenii li¬terelor din veacul trecut.

Spre argumentarea acestei trăsături caracteriale a lui Tehaş, scriitorul ne novesteşte despre viaţa lui Osman M. Gossour, arab de origine, venit la studii în România şi care se leagă de Tehaş printr-o prietenie durabilă şi foarte benefică pentru arab.

7) "Ton Th. Ilea la Deva"

"Din tot ce a publicat Tehaş până la Deva, rezultă neta lui apartenenţă la lupta celor oropsiţi împotriva nedreptei alcătuiri sociale".

În paginile ziarului “Eu şi Europa” apar articole cu orientare de centru dreapta, dar şi de dreapta, uneori acuzatoare la adresa partidului comunist Tehaş publică doar poezii, iar orientarea lui politică rămâne aceeaşi pe tot cursul vieţii, o poezie răzvrătită împotriva nedreptăţii sociale.

În continuare autorul transcrie un numar de 15 poezii, iar asupra a şase dintre ele face scurte consideraţii, însă cu specificarea faptului că poezia lui Tehaş trebuie citită "calauziţi fiind de vorba cronicarului”: Nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”. Menţionez doar una "Tresar strămoşii”...O încercare de a arăta rostul tinerei generaţii de poeţi, definită - cremene de cuvânt -, de a crea nu numai alt mod de exprimare, ci şi de a schimba rostul lumii lor”.

Tehaş conduce acest ziar între anii 1936-39. Fiindcă a avizat publicarea pmfletului “Baroane” (T.A), este nevoit să se retragă, plecând în munţi.

Din lucrarea în manuscris "Scurte note biografice”, scrisă probabil pentru a fi reprimit în U.S. de unde fusese exclus în 1949, poetul îşi prezintă viaţa şi activitatea în strânsă legatură cu 1umea prin care a trecut.

În vol. "Mărturisirile unui anonim” găsim ample reflexii asupra situaţiei literaturii în România între anii 1925-70.

Deoarece în perioada cât a condus ziarul “Eu şi Europa”, în paginile sale au apărut unele atacuri din partea unor colaboratori la adresa forţelor de stânga, Tehaş a plătit greu un deceniu şi mai bine, fiind înlăturat din presa şi din U.S. şi trimis la munca de jos, apoi promovat de un protector ca vânzător de ziare la un chioşc. Cea mai grea pedeapsă pentru el a fost interdicţia de a publica. În scrisorile sale nu vorbeşte nimic despre aeeastă perioadă.

9 – 10) Ultima întrevedere.

Din 1969 până în '83, autorul acestui volum a petrecut în fiecare vară un scurt concediu în familia Ilea. Fiind de faţă în perioada când Tehaş se afla aproape de sfârşit i se încredinţează dorinţa poetului de a se odihni definitiv în sânul pământului natal, la Bistriţa Bârgăului. În septembrie 1983 trece în viaţa veşnică şi este înmormântat în localitatea natală, unde tot prin strădania autorului i se ridică un monument funerar.

Cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la trecerea poetului în lumea cea de dincolo (2003) i se organizează o sesiune de comunicări la şcoala din Bistriţa - Bârgăului, iar în 2008 s-a sărbătorit centenarul Ion Th Ilea, cu prilejul împlinirii a l00 de ani de la naştere.

Volumul cuprinde amănunte despre desfăşurarea acestui eveniment, precum şi tratativele duse de autor, prof. G.V. Raţiu, cu forurile superioare administrative în vederea realizării acestui deziderat. Sărbătorirea centenarului I. Th. Ilea a fost preîntâmpinată de o serie de acţiuni concretizate în apariţii editoriale ca: reeditarea ediţiei "princeps” a volumului de versuri "Inventar rural”, la Ed. "Nova "Didactica" Bistriţa, în 5o de exemplare; tipărirea a cinci modele de cărţi poştale pe faţă cu imagini din vol. "Poezii”, ilustrate de Eugen Drăguţescu; confecţionarea unei ştampile ovale cu portretul scriitorului, după fotografia realizată de autor; tipărirea unui set de 35 de ilustraţii, format 42/30, care oglindesc aspecte din viaţa poetului, sau reproduc manuscrise ale sale; pregătirea pentru tipar a vol. "Pagini despre Ion Th. Ilea”. Toate aceste demersuri fiind iniţiate şi dirijate de scriitorul G.V.Raţiu, sunt o dovadă vie de prietenie şi devotament faţă de Tehaş, dar totodată şi de grija faţă de patrimoniul naţional de literatură.

Virginia Brănescu