Câteva precizări despre eseurile de mărci poştale româneşti (2)

După cum am putut remarca, avem de-a face cu mai multe feluri de eseuri în lungul şi laboriosul proces de producere a mărcilor poştale. Am făcut respectivele precizări pentru a nu se naşte confuzia între eseuri şi varietăţile, curiozităţile sau erorile pe care o marcă poştală le poate avea.

ESEURILE DE MACHETARE sunt succesiuni ale desenului timbrului comandat de către administraţia poştală. Numărul lor variază în funcţie de complexitatea desenului şi de schimbările de opinie şi atitudine ale comisiei de aprobare numită de către administraţia poştală. De aici în continuare se poate discuta despre următoarele categorii de eseuri cum ar fi cele de culoare care şi ele comportă un număr mare de variante până când un anumit eseu va primi aprobarea. Mai departe se pune problema alegerii hârtiei cu sau fără filigran, pe care să fie imprimat produsul finit. În funcţie de evenimentul la care face referire timbrul respectiv, hârtia aleasă, în urma multor încercări desigur, poate fi de calitate superioară, obişnuită sau de calitate inferioară. În oricare din cazuri vor rezulta o multitudine de variante până la varianta aprobată.

Vedem, aşadar, că este vorba de fapt de o succesiune de eseuri referitoare la toate aspectele pe care le parcurge un timbru până când ajunge produs finit şi mai apoi piesă de colecţie. Nu se poate discuta despre un “tiraj al eseurilor” căci o atari sintagmă este improprie în acest caz. Se poate pune, totuşi, problema frecvenţei eseurilor pe piaţa filatelică, fapt care poate determina cotaţia unui eseu la un anumit moment dat. În orice caz, eseurile, indiferent cărei faze aparţin, sunt foarte bine cotate şi, ca urmare, a rarităţii lor, au mare căutare în mediile colecţionarilor, tot timpul, nu numai în perioada de criză financiară…

Mihai Lucian Valea

coordonatorul Clubului Filatelic

al Cercului Militar Bistriţa