Un singur actor, o mare piesă

Un punct de excepţie, în cadrul Festivalului de teatru Profesionist „Liviu Rebreanu”, l-a constituit prezenţa piesei „Propriu-zis Alina Scorobete”, scrisă de invitatul permanent al celei de-a IV-a ediţii, Cornel Udrea, în regia Elenei Manoliu. Tânăra actriţă Iulia Popa a demonstrat, încă o dată, că un singur personaj, dacă este jucat bine, poate stârni interesul iubitorilor de artă. Am asistat la o monodramă care relatează povestea unei tinere dată afară, la 18 ani, din orfelinat, adică din „Casa de copii nechemaţi şi neîntrebaţi”. Decorul, care sugera o zonă de depozitare a gunoaielor printr-un tomberon şi câteva ziare aflate pe podeaua scenei, a fost simplu şi, în acelaşi timp, macabru, eroina declarându-ne că „poveştile frumoase s-au cam terminat şi statul şi-a cam luat mâna de pe tinerii pe care-i ocrotea, ajungând la concluzia că „cel mai greu este să fie clown”. După ce a primit un buchet de flori şi un şut festiv de adio, tânăra eroină a intrat în rândul femeilor pierdute în devenire. Tufele de iasomnie vorbitoare, visele-păsări de fum, funcţionarele care nu ştiu ce înseamnă să fi regina balului o fac pe eroină să se închidă în sine însuşi, folosind la suprafaţă doar un zâmbet. Închiderea e atât de profundă încât la final îţi dai seama că viaţa ei a ţinut prea puţin şi că, de fapt, este prezent un înger, venit de dincolo, pentru a povesti gândurile Alinei Scorobete. Mimica feţei, tonalităţile vocii, interacţiunea cu sala, aplauzele de final o creditează pe Iulia Popa ca una printre cele mai bune actriţe ale generaţiei sale.