“DOCTRINA” PRESUPUNE “ETICA”SI NU INVERS

Am citit cu atentie articolul « Scrisul si Cititul ca Terapie-Dilema veche », din « Rasunetul » 6-7 septembrie, semnat de Jenita Naidin. Profesorul Radu Carp analizeaza si ofera solutii pentru o viitoare doctrina sociala a Bisericii Ortodoxe Romane. « Este nevoie de o etica sociala, nu si de o doctrina formulata ca atare. Abia dupa ce cea dintai va fi asumata de cei chemati sa o aplice, se poate deschide discutia privitoare la oportunitatea unui document programatic. »

Eu nu sunt de acord cu pozitia profesorului Carp. Daca privim « etica ortodoxa » cu atentie si din unghi relaxat crestin, observam ca idealul de baza al Ortodoxiei nu este « etic », ci « estetic-religios. »Aceasta nuanta de frumusete spirituala, singura devine creatoare.

Morala, prin ea insasi, nu inspira, ea mai mult disciplineaza. Misticul primeaza fata de etic. Desigur ca eticul inseamna nu numai implinirea unor indatoriri sau obligatii morale ci este si o anumita vointa creatoare care nu se poate afirma fara acea interiorizare sau spiritualizare a eului launtric. Binele si frumosul formau si in antichitate o unitate existentiala. Sfintenia crestina nu se inchide in sine, ci inunda si in societate. Chipul lui Dumnezeu in om se transforma intr-un element dinamic. Pentru a cunoaste pe Dumnezeu, cum spune Sfantul Grigorie de Nisa, trebuie sa ne cunoastem mai intai pe noi insine. In sufletul nostru vom descoperi chipul lui Dumnezeu ca pe un element ontologic si substantial. « Chipul » lui Dumnezeu inseamna ratiune si libertate, iar cuvintele « dupa asemanare », arata asemanarea cu Dumnezeu in virtute.

In primul canon al Sinodului Ecumenic cu numarul sase, se sintetizeaza doctrina dogmatica a Bisericii crestine. Se desprinde marele principiu al unitatii Persoanelor Sfintei Treimi bazata pe principiul iubirii desavarsite. Primul act ia fiinta din iubire si devine cognoscibil prin iubire. Dogmatica ortodoxa se bazeaza in primul rand pe credinta in revelatia divina si-n al doilea rand pe cunoasterea rationala a adevarurile religioase.

Filisofia primeste continutul ei din stiinta teologiei. Nu exista cunoastere in afara de cea religioasa, pentru ca numai ea este purtatoarea adevaratei intelepciuni. Singura ratiunea nu ne poate da garantia acestei salvari a fiintei umane. Ortodoxismul sta pe fundamentul revelatiei divine. Ea infrumuseteaza mai intai interiorul sufletului uman. Morala ortodoxa sta pe un fundament pur crestin.

Ea afirma in primul rand elementul revelat si-si apropie elementul rational, intrucat el este luminat de credinta. Ortodoxismul se fundamenteaza pe revelatie si-si ordoneaza normele dupa criteriile ratiunii. Primeaza elementul divin si secondeaza elementul uman. Ceilalti factori, juridici, sociali si economici sunt acceptati in masura incadrarii lor in elementul revelat. Fondul primordial este format din principiile evanghelice, care rascolesc si intrepatrund materialul uman si social.

Frumusetea spirituala se impleteste si contine si frumusetea morala, conlucrand impreuna la formarea personalitatii umane. Frumosul fara virtute duce la un estetism slab conturat, iar virtutea fara frumusetea spirituala duce la alterarea chipului lui Dumnezeu in om. Crestinismul le afirma si le confirma. Personalitatea crestina se formeaza , in ortodoxism, prin iubire si vointa libera.