Pacostea Australiei: scaii şi… iepurii

Un fermier venit din Marea Britanie (scoţian fiind) l-a prins dorul de scaii ce dau numele Scoţiei şi a cerut să-i fie trimisă nişte sămânţă. Destul să spunem că atât de tare s-au răspândit, că au devenit o problemă naţională. Mai complicat s-a dovedit războiul cu cei care au urechile foarte lungi – iepurii.

Pe la 1859, un fermier a pus în libertate pe terenurile sale un număr de 13 iepuri aduşi din Europa. S-a gândit că va avea ce vâna. Şi a avut, fiindcă urechiaţii s-au înmulţit într-un mod uluitor, devorând tot ce era verde: grădini, păşuni. S-a pornit o campanie naţională, vânându-se zeci şi apoi sute de mii. Fiindcă se înmulţeau – vorba ceea – ca iepurii, vânătorii s-au văzut în mare dificultate. Rezolvarea – cam necavalerească – a venit în anii ’50 din secolul trecut, când au fost injectaţi câţiva iepuri cu o bacterie ucigaşă – mixomatoza. N-au rezistat la cruzimea omului şi boala a făcut prăpăd între iepuri. Circa 90% din ei au pierit. Războiul nu pare însă terminat, fiindcă se dezvoltă o nouă generaţie de iepuri care rezistă la mixomatoză.