Cuiul lui Pepelea

Materiale pt. CUI 28-29 iulie 2012

La ordinea zilei: Te pomeneşti că: doar Chior-uţă Cheli-uţă Whisky-uţă - om sucit şi smâncit, cu-ai noştri populari – boicot-dos-belit, pot face clubul UE fericit!, de-i aşa, adio şi-un praz verde, madam Europa!!!

Epigrame şi catrene
- cu „lei” pe …extreme –

Băsesciana

Iarna nu este ca vara,
Nici canarul cum e cioara,
Făt frumos nu e ca Zmeul
Şi nici Euro ca Leul!

Nicuşor Constantinescu

Euro

Născutu-s-a monedă nouă
Euro,
Să ne mănânce de-acum nouă
Neuro
.
Olimpiu Radu

Recunoaştere

Tot îmi spune-ntruna: Eşti o nulitate!
Dar când merg la doctor după sănătate,
Când pun euroii într-un plic regesc ...
Află şi nevasta ce mult preţuiesc.

Dan Norea

"Pace" în Cancelarii

Spaima încă n-a venit
Bine-n Cancelarii
Şi-n cutremur au pornit
Euro, dolarii ...

Gabriela Genţiana

Încotro?

Ici Euro, colo Dolar
Cu Leul fără demnitate:
Ne-a mai rămas scumpirea-n dar
Cu priză la ... eternitate.

Alexandru Băeţan

Păsări şugubeţe

Când pupăza se-ntoarse-n ţară
Cu mii de euro pe card,
La nouă luni de muncă-afară,
I-aduse barza şi-un bastard.

Gheorghe Burduşel

Integrare euro-ardelenească

"Mă Ion" zise nevasta
Cujetând ca ţărănistă,
"Cred că integrarea asta
Îi ceva ... ce nu egzistă ..."

Emil Ianuş

Nod în papură stil Cotroceni

În Europa vom intra,
Urmând preceptul românesc
Şi-n papură vom căuta
Un nod ... marinăresc.

Mihai Frunză

Faună integrată în Europa

Merg cocoşii la Paris,
Leii vor rămâne-un vis,
Peştii-n cel mai bun bordel,
Iar măgarii – la Bruxelles.

Dan Norea

Omagiu banului

Avut-am în viaţă - desigur, cu rost -
Şi lei, dar şi euro, lire, "parai",
Dar singurul ban ce la suflet mi-a fost
E banul ... Mihai!

Ştefan-Cornel Rodean

Epitaf

Pe lespedea unui agent secret

Trecut prin ploaie de anchete,
Zace-aicea sub pământ ...
Cum e ins cu mari secrete,
Nu mai spune un cuvânt.

Nicolae Dragoş

Caricatura

Celebri şi în anecdote

Compozitorul francez Daniel Francois Esprit Auber (1782-1871) îi mărturisi odată, mai în glumă, mai în serios, compozitorului german Richard Wagner (1813-1883) aflat în vizită la Paris:

- Ştiţi, maestre, eu sunt conştient că n-am talent muzical. Mi-au trebuit treizeci de ani pentru a înţelege acest adevăr.

- Şi de ce nu aţi abandonat muzica? -, se interesă puţin surprins Wagner.

- Era deja prea târziu! Devenisem celebru!

Glume … minimale, MAXIME … sociale

Spun unii că e mai bine să faci dragoste decât război, dar dacă aveţi chef de amândouă, căsătoriţi-vă! (Jerry Seinfeld)
#
Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin. (Lord Byron)
#
Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare.
(A. Bierce)
#
Când te căsătoreşti ai nevoie de un martor. Ca la orice duel. (Sacha Guitry)
#
Dragostea e ca duelul: dacă te atinge, te răneşte. (Tristan Corbiere)
#
Când o femeie îţi dăruieşte şi inima, de obicei te obligă să iei şi restul. (John Vanbrugh)
#
Ca să-şi apere punctul de vedere, avocatul îşi pune roba. Femeia şi-o scoate. (Coluche)
#
O singură căsătorie îl poate face pe un bărbat fericit: cea a fiicei sale. (Marcel Achard)
#
Sunt de acord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mâna femeii când o întâlneşte prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă. (Sacha Guitry)
#
În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile.

Bancurile ediţiei
- pe „plită” … chelnerii -

Unu' care îşi sorbea cafeaua într-un restaurant, îl întreabă pe ospătar:
- Băiete, ti-am cerut cafea sau ceai?
- Dar ce gust are domnule?
- De gaz.
- Atunci sigur e cafea, ceaiul nostru are gust de terebentină.
#
Un tip intră într-un restaurant şi cere de mâncare. Ospătarul propune o mâncărică rece din limbi de porc şi vită. Tipul scârbit, spune că nu consumă ce iese din gura animalelor. La care ospătarul îi spune:
- Poate doriţi nişte OCHIURI!
#
- Care este cea mai mare dorinţă a dumneavoastră, a chelnerilor?, întreabă un reporter în cadrul unui interviu.
- Clienţii să mănânce acasă, iar bacşişul să-l trimită prin mandat poştal.

#
- Unde este patronul restaurantului?, întreabă un client, foarte nemulţumit de mâncare.
- Ia masa la restaurantul de peste drum, răspunse prompt ospătarul.

#
Clientul către ospătar:
- Nu-mi plac surprizele, aşa că vă zic de acum: am numai 50 de lei la mine. Ce-mi recomandaţi?
- Un alt restaurant.
#
Într-un bar intră un pitic. Deoarece, ca în orice alt bar, tejgheaua era foarte înaltă, piticul a încercat să se descurce cât mai bine. Sărind în sus, a început să strige:
- Vreau şi eu un suc! Vreau şi eu un suc! Vreau şi eu un suc!
Nu reuşea însă să vadă nimic şi, după un timp, exasperat, s-a hotărât să treacă în spatele tejghelei pentru a vedea ce se întâmplă.
Ce era acolo?
Un alt pitic care sărea:
- Cola sau Fanta? Cola sau Fanta? Cola sau Fanta?
#
- Nu valorează cine ştie ce vinul dumneavoastră.
- Nu cred, zice ospătarul. O să vedeţi când veţi plăti.

#
- Ospătar, aş vrea şi eu din specialitatea aceea de vânat pe care aţi servit-o la masa vecină!
- Sunteţi şi dumneavoastră de la Garda Financiară?

#
- Ospătar, aş vrea să servesc un meniu fix.
- Cu 55 lei sau cu 65 lei?
- Şi care-i diferenţa?
- 10 lei.
#
Un tip se duce la restaurant. Înainte să se aşeze la masă observă că toţi chelnerii au o lingură în buzunarul de la piept. Când vine chelnerul să ia comanda îl întreabă de ce poarta lingura în buzunar.
- Vedeţi d-le, restaurantul a angajat o firmă cu scopul de a optimiza activitatea. După luni de înregistrări statistice, aceştia au constatat că, cel mai des se întâmplă clienţilor să scape lingura pe jos. Dacă avem o lingura la îndemână scutim un drum la bucătărie, astfel facem o economie de timp şi servim mai mulţi clienţi.
- Înţeleg! Impresionant! Am observat că aveţi, la fel ca ceilalţi, un fir de aţă care vă iasă din şliţul pantalonilor. De ce?
- Se pare că nu vă scapă nimic. Tot firma de care am amintit a constatat că, se poate reduce timpul petrecut în toaletă. Acest fir este legat de ... ştiţi dvs., aşa că atunci când o scoatem nu mai trebuie să o atingem, ceea ce înseamnă că nu trebuie să ne spălăm pe mâini. Adică o economie de timp.
- Bine, bine, dar când o puneţi la loc cum faceţi?
La care chelnerul, se apleacă înspre el şi şopteşte:
- Nu ştiu cum fac ceilalţi, dar eu unul folosesc lingura!
#
- Să ştii, ospătar, că în localul vostru mă simt ca acasă.
- Vă place atât de mult la noi?
- Da' de unde! Nici acolo, ca şi aici, nu mă bagă nimeni în seamă.

#
- Ospătar, această bucată de carne crudă îndrăzneşti s-o numeşti friptură?
- Iertaţi-mă, domnule, dar eu sunt ospătar, nu lingvist.
#
- Chelner, unde e patronul?
- Lipseşte, domnule.
- Şi când se întoarce?
- Dacă se comportă bine, peste vreo doi ani!

#
Într-un restaurant cu orchestră; clientul arătând felul de mâncare pe care l-a servit chelnerul:
- Ce-i asta?
Chelnerul, atent la orchestră:
- E o bucata din "Văduva veselă", domnule.
#
Se duce un român în Spania. Ce să facă în timpul liber ... se duce la coridă. După coridă, rupt de foame, se duce la restaurant şi cere meniul.
Îi aduce chelnerul meniul şi, când să comande, toate preparatele, extrem de scumpe. La sfârşitul listei vede ceva ce suna ciudat, dar era ieftin. Cere şi îi aduce chelnerul două chestii mari, rotunde ... bune rău. A doua zi are acelaşi program. Comandă, numai că acu' i-a adus, la acelaşi preţ nişte chestii mult mai mici.
- Chelner, ieri cu aceiaşi bani am mâncat nişte d'alea bune, mari iar acu' sunt aşa de mici!
- Păi ieri a murit taurul, azi a murit toreadorul.