Ţiganul corectează exprimarea celor din Monte-Carlo

Apăi dacă ajunserăm şi noi în UE, pentru ce să nu vadă şi el un restaurant din acelea unde bogaţii lumii se simt ca-n rai? Se spune că acolo te servesc cu absolut tot ce-ţi doreşti. Pus un pic la punct, ca nu cumva să-l întoarcă din drum personalul, pentru motive de „costumaţie”, cum auzise că se-ntâmplă uneori, cu toată democraţia cu care se fălesc, intră şi se aşeză civilizat la o masă.
-Monsieur, cu ce vă servim? Un aperitiv? zice ospătarul venit prompt la clientul nostru.
- O porţie de seminţe –zice omul de la Dolj. Şi apoi o supă de ştevie sau lăptuci...
- Helas!(Vai!-în francais) dar noi nu servim aşa ceva, onorate domnule. Poate dumneavoastră la Romania, dar aici nu se consumă aşa ceva. La noi găsiţi delicatesuri: vinuri scumpe, prăjituri simandicoase, fripturi preparate englezeşte sau italieneşte, fructe de mare mai ales.
-Fructe de mare? Apăi ce-or mai fi aelea, Doamne iartă-mă? Eu ştiam că-n mare afli tot felul de pescărie, până la rechini şi balene, dar fructe de mare...ce-or fi acelea? Sunt şi copaci pe fundul mării?
-Să vedeţi –îi răspunde ospătarul. E vorba de homari, caracatiţe, anumite stele de mare, crabi, holoturii şi multe altele.
- O fi, zice bărbatul, că şi prin pădurile noastre de-o pildă cresc urşi, iepuri, lupi, cocoşi de munte, dar nu le zicem fructe de pădure.