CETĂŢENI DE ONOARE BÂRGĂUANI

Simion Buta, 155 de ani de la naştere
(1857 – 1923)

Simion Buta s-a născut în anul 1857 la Bistriţa Bârgăului, unde a muncit şi a trăit până în 1923 fiind primarul comunei din anul 1899 până în anul 1923, mult respectat, stimat şi agreat de întreaga populaţie.
În perioada în care a lucrat ca primar s-au realizat mai multe obiective, între care edificarea localului primăriei care a funcţionat până în prezent, la care se mai adaugă localul şcolii în care se desfăşoară activitatea claselor I-IV, ambele clădiri fiind solide, permiţând extinderea şi modernizarea lor, fapt realizat în ultimii ani de actuala conducere a comunei.
Simion Buta a fost iniţiatorul proiectului Bisericii Ortodoxe din Bistriţa Bârgăului. Prin străduinţa şi perseverenţa sa a fost îmbogăţit patrimoniul comunei cu numeroase suprafeţe de păduri şi păşuni care au devenit proprietate comunală, prin cumpărare, după cum este cazul păşunilor din Muntele Corca, Petre Uşeri şi Cioanca în suprafaţă totală de peste 75 ha. A mai cumpărat pentru comună terenul din Piatra Fântânele şi Obcioară, cu fâneţe şi vegetaţie forestieră.
În perioada primului război mondial a apărat populaţia din comună de aplicarea unor biruri suplimentare, pe care Imperiul Habsburgic le impunea populaţiei de la sate.
Prin activitatea sa, în fruntea comunităţii, a realizat importante obiective, durabile, în interesul locuitorilor, care au pus baza unor modernizări actuale, fapt pentru care Consiliul Local i-a atribuit, în anul 2007, titlul de Cetăţean de Onoare post – mortem al comunei.

Eleonora Costea Buzdug
(26 septembrie 1906 - 23 mai 1992 )

Eleonora Costea Buzdug a primit titlul de Cetăţean de Onoare pentru activitatea deosebită în slujba dezvoltării învăţământului românesc din localitate, înfiinţarea şi coordonarea organizaţiei ,,străjeri" din Prundu Bârgăului şi formarea unor valori umane reprezentative la nivel de comună..
A avut următoarele profesii şi funcţii performante: “comandantă de cohortă” (1940), învăţător, gradul I (1943), director la ,,Şcoala de fete", profesor suplinitor de limba franceză, asistentă la cursurile filozofului român Rădulescu Motru.
Eleonora Costea s-a născut la 26 septembrie 1906 în localitatea Prundu Bârgăului. A urmat cursurile şcolii primare în comuna natală, liceul în oraşul Bistriţa, apoi cursurile Şcolii Normale din Cluj, unde a obţinut diploma de capacitate pentru învăţători cu media 9,60, fiind a doua din cei 25 de absolvenţi.
În familie a primit o educaţie aleasă, fiind crescută într-un spirit patriotic pe care îl va menţine în întreaga ei viaţă, devenind o luptătoare pentru păstrarea valorilor naţionale, a portului popular, a datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti.
A fost selecţionată pentru ,,şcoala de misionare" din Vălenii de Munte, condusă dupa criteriile „foarte bună la învăţătură, fire şi comportament plăcut”. Aici a întâlnit pe marele Nicolae Iorga, eveniment care îi va marca întreaga carieră şi viaţă, insuflându-i simţul datoriei şi al dragostei de patrie şi cultură, calităţi bine altoite pe educaţia sa primită în familie. Cursurile audiate şi excursiile organizate de Nicolae lorga au rămas adânc întipărite în sufletul ei. A primit şi una dintre cărţile marelui istoric, cu datarea şi semnătura acestuia.
Când era elevă la Bistriţa, în timpul trecerii prinţului Carol prin acest oraş, este delegată, din partea liceului, să dăruiască viitorului rege al României un buchet dc flori.
La cedarea Ardealului de Nord, Ungariei horthyste, se hotărăşte să rămână în localitate, însă datorită ataşamentului său faţă de naţiunea română şi aversiunii faţă de autorităţile maghiare instaurate, a fost expulzată din localitate. Au urmat ani de pribegie foarte grei.
Dupa peregrinări prin mai multe şcoli, din diverse localităţi, având pregătirea de învăţătator, este numită director la ,,Şcoala de fete" din Orăştie, unde funcţionează până în anul 1945 când se întoarce la Prundu Bârgăului.
Moartea năpraznică a tatălui său, patriotul român Costea Pavel, ucis mişeleşte de horthyşti în retragere, în noaptea de 10/11 octombrie 1944, i-a zdruncinat întreaga fiinţă.
Dotată cu un caracter puternic şi o dârzenie incontestabilă, îşi continuă opera de apostolat obţinând cu elevii pe care-i educă şi instruieşte, rezultatele cele mai strălucite. Din această pricină este foarte invidiată de unii colegi, ajunşi la putere pe criterii politice, care încearcă să o marginalizeze, mutând-o pentru doi ani de zile la Josenii Bârgăului.
Revine la Prundu Bârgăului, unde îşi continuă cu aceeasi mare pasiune şi excelentă pregătire profesională, activitatea fiind apreciată de conducerea şcolii şi inspectoratul judetean ca învăţătoare ,,de exceptie», predând şi limba franceză.
Cea mai mare satisfacţie a vieţii ei a fost să-şi vadă învăţăceii realizaţi. Cum putca să nu fie mândră când foţtii săi elevi, cum ar fi: inginer Ilie Vlad, primar al comunei, profesor de fizică Ştefănel Vlad, profesor de matematică George Vlad, farmacista Ileana Ţifu, născută Vlad şi foarte multe alte valori umane şi-au dedicat întreaga lor activitate dezvoltării economice, culturale şi a sănătăţii comunei, urmând exemplul personal al prestigioasei lor învăţătoare.
Eleonora Costea şi-a închinat întreaga viaţă, cu multă silinţă, învăţământului românesc. Abia la vârsta de pensionare s-a hotărât să-şi întemeieze o familie, căsătorindu-se în anul 1957, după o veche prietenie, cu profesorul licenţiat în teologie Liviu Buzdug, pe care îl urmează la Cluj. Acolo îşi petrece majoritatea timpului, într-un cere de oameni de cultură care o înconjoară cu prietenie şi căldură.
A decedat la vârsta de 86 de ani, în 23 mai 1992, la Prundu Bârgăului.
Pentru activitatea culturală şi slujirea cu veneraţie a şcolii şi comunităţii din Prundu Bârgăului şi din alte localităţi ale ţării, pentru merite deosebite, recunoscute şi apreciate, Consiliul Local al comunei Prundu Bârgăului i-a acordat titlul de ,,Cetăţean de onoare" - post mortem, cu ocazia Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului din 2005.
(După propunerea de acordare a titlului, întomită de înv. Maria Vlad, Gr. Şc. “Radu Petrescu” Prundu Bârgăului şi date aduse de fratele Pavel Costea jr.)

Gavril Relea
(4.07.1910 – 21.10.2005)
S-a născut la 4 iulie 1910 la Rusu Bârgăului, într-o familie de ţărani, ca fiu al lui Petru, cântăreţ la biserica din sat şi Palagia. Primii ani de şcoală îi face în satul natal, după care urmează liceul din Dej, ajutat de o bursă primită de la Fondul Grăniceresc din Năsăud, absolvindu-l în 1929 şi apoi Acaderaia de Teologie Ortodoxă din Cluj, pe care o termină în anul 1933, dar pentru obţinerea licenţei se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Aici a susţinut toate examenele necesare, după care a fost hirotonisit ca preot în 1934 şi numit la Catedrala Ortodoxă a Încoronării din Alba Iulia, slujind aici un an. În 1935 a primit o parohie în Dâmbul Rotund din Cluj, unde începuse construcţia unei bisericii, dar lucrările acesteia au fost întrerupte, în septembrie 1940, când s-a ajuns la inel, de evenimentele cauzate de Dictatul de la Viena. Părintele Relea a fost arestat şi molestat, împreună cu alţi preoţi, avocaţi şi muncitori, dar în cele din urmă este ajutat de episcopul Nicolae Colan, eliberat după câteva zile şi trimis, provizoriu, împreună cu familia, ca preot ajutător, pe lângă părintele octagenar Iuliu Suceavă, 1a parohia din Prundu Bârgăului. Aici a rămas numai trei săptămâni, după care a fost somat, de Comandamentul Militar Maghiar, să părăsească în trei zile ţara.
Se refugiază la Timişoara, unde primeşte un post de secretar la Protopopiatul Ortodox şi duhovnic la spitalul şi închisoarea militară.
Preotul Relea a desfăşurat o bogată activitate, în plasa Deta, pe linie cultural - educativă, fiind preşedinte al ASTREI şi colaborator la revista Duh şi Adevăr, a Eparhiei Timişoara şi la ziarele locale Dacia şi Muncitorul.
Revine, după terminarea războiului, în 1945, la Cluj, unde Capela în care slujise era abandonată şi în paragină, astfel că primeşte parohia de la Biserica Sf. Nicolae, din fosta stradă Ferdinand, devenită Horea. În anul următor este solicitat, de către credincioşii din Prundu Bârgăului, să participe la concursul de obţinere a parohiei din localitate, pe care îl câştigă, devenind cu începere din septembrie 1946 un preot mult apreciat.
Pentru calităţile sale, deosebite, preotul Gavril Relea a fost numit şi protopopul Bistriţei, iar din 1948, protopop al Plasei Bârgăului, slujind cu deosebită râvnă, la Parohia Ortodoxă din Prund.
În 6 decembrie 1958 este percheziţionat noaptea de către Securitate, arestat şi anchetat timp de 3 luni de Tribunalul Militar din Cluj, fiind apoi, în 12 decembrie 1958, condamnat la 10 ani închisoare şi confiscarea averii. Motivaţia detenţiei o face chiar părintele Relea: “...complotare împotriva ordinii sociale şi a colectivizării şi faptul că strângeam duminica toţi copiii din sat la biserică. Ceea ce îi întărâtase cel mai tare împotriva mea era faptul că de 1 Mai, de Ziua Muncii, strânsesem la casa parohială 92 de săteni, la o clacă pentru refacerea unui gard. Asta, cu acceptul şefului de post. Ei bine, la proces, procurorul m-a acuzat că i-am obligat pe săteni să-şi verse sudoarea într-o muncă asupritoare.”
Preotul Relea a fost un om deosebit, care a dorit binele oamenilor, dar activitatea sa a fost considearată ostilă regimului. Viaţa sa a devenit un martiriu, executând 5 ani de închisoare grea, începută în Penitenciarul din Gherla şi continuată în colonia Grindu din Delta Dunării, de unde a fost eliberat la 6 octombrie 1963. După detenţie a continuat să presteze servicii religioase, la bisericile din Recea Cristur, Răscruci şi Iclod, fiind reabilitat de Tribunalul Militar şi de Episcopie, dar fără a mai avea permisiunea de a se reîntoarce la Parohia din Prund. Ajuns la vârsta penionării, în 1976, la cererea episcopului s-a îmbisericit la Catedrala Ortodoxă din Cluj, unde şi-a slujit credincioşii până în ultimele clipe ale vieţii.
Viaţa sa personală şi de famile a fost un adevărat model. S-a căsătorit cu Valeria Topan, în 1934 şi au avut o singură fiică, Liana, o adevărată mângâiere a lor, de la care au obţinut doi nepoţi, consideraţi o mândrie adevărată, unul inginer în Canada, celălalt director la o întreprindere suedeză, de la care sunt şi două strănepoate.
A fost distins, în 1946 cu Brâul Roşu, acordat de episcopul Nicolae Colan, iar în 1972 cu gradul de Protopop Stavrofor cu dreptul de a purta Cruce, oferit de episcopul Nicolae Herineanu.
Martiriul preotului Gavril Relea nu a fost zadarnic, iar ideile sale au învins răutatea. Cetăţenii comunei Prundu Bărgăului îi cinstesc memoria declarând-ul şi acordând-ui titlul de Cetăţean de Onoare al comunei, la ediţia din 2003 a Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului, la care a fost prezent.
Dumnezeu l-a chemat la dânsul în 21 octombrie 2005, cu mai puţin de cinci ani înainte de a ajunge la vârsta de un secol.
Ca fiu al satului, cetăţenii credincioşi din comuna natală l-au apreciat, iar ca semn suprem de recunoştinţă, Consiliul Local i-a acordat Titlul de Cetăţean de Onoare – post mortem al comunei Josenii Bârgăului.