Învăţămintele unei monografii rurale

Ioan Şimon, (n.1945 în comuna Coldău, judeţul Bistriţa-Năsăud) este profesor de limba şi literatura română , acum la anii pensiei. De când a absolvit Facultatea de Filologie la Cluj în 1968 şi până la pensionare, a fost dascăl în satul Târlişua, „locul unde a venit pe lume marele romancier Liviu Rebreanu” aşa cum îmi scrie într-o dedicaţie pe monografia satului pe care a alcătuit-o îndemnat şi ajutat de câţiva oameni ai locului, îndeosebi de profesorul univ. dr. Pompei Cocean, şi care scrie aceste frumoase rânduri de preţuire despre munca acestui vrednic dascăl someşean: „Un suflet ales de poet autentic, un român care a urcat şi el, precum mai mulţi dintre vechii locuitori ai satului, dinspre Valea Someşului, de la Coldău, pe firul văii şi s-a statornicit sufleteşte, pentru totdeauna, în acest sat nepereche unde s-a regăsit în deplinătatea sentimentelor şi credinţelor sale. El a avut răbdarea să asculte şi să transcrie cu fidelitate, ani mulţi şi seri nenumărate, relatările bătrânilor satului, păstrătorii avuţiei spirituale a comunităţii rurale respective. El a aşezat în matricele unui studiu elevat toate aceste comori anonime care, altfel, ar fi trecut în nefiinţă, odată cu cei care le-au adus vii şi proaspete, până aproape de zilele noastre.”
Profesorul este şi scriitor. Menţionez acest fapt şi pentru că văd în el încă o motivaţie sufletească a redactării acestei monografii, căci numai unui suflet de poet îi vorbesc atât de pătrunzător tradiţiile, cântecele şi obiceiurile satului de altădată. A publicat versuri şi cronici literare în revistele „Tribuna” şi „Mişcarea literară”, precum şi în ziarele „Răsunetul” (Bistriţa) şi „Făclia” (Cluj-Napoca). În 2005 a publicat la Editura Aletheia din Bistriţa, volumul de versuri Descântece de dogmă, despre care am scris o recenzie şi acum îmi dau seama mai bine că filonul folcloric evident în versurile lui, îşi are obârşia în cercetarea timp de peste un deceniu. („în anii 70-80 ai veacului trecut” – spune autorul), în cercetarea folclorului local în toată complexitatea lui. De altminteri în ultimii ani, profesorul Ioan Şimon a fost prezent la sesiunea de comunicări ştiinţifice „Cultura populară someşeană” (organizată anual la Dej)– cu expuneri informate ce reprezintă capitole din această monografie. În vara acestui an, de pildă, a prezentat comunicarea „Magie, demonism, ludic şi interdicţii în obiceiul tradiţional al şezătorii în comuna Târlişua”.
Cartea este alcătuită după exigenţele redactării unei monografii, pentru că în cele şase capitole avem informaţii ample despre Târlişua – cadrul istoric, geografic şi lingvistic, viaţa culturală a satului, calendarul poporului, obiceiuri legate de evenimente importante din viaţa omului ( naştere, căsătorie, moarte), obiceiuri legate de date fixe – înţelegând prin aceasta obiceiuri legate de muncă: şezătoarea, clăcile, cununa grâului şi încheind cu un succint capitol despre medicina populară şi magică.
O caracteristică a monografiei elaborate de profesorul Ioan Şimon, - explicabilă prin specializarea autorului – este accentul pus pe elementul etnografic, folcloric şi lingvistic. Dacă în alte monografii, se insistă mai puţin asupra acestor aspecte, în aceasta – ele sunt preponderente: capitolul în care descrie limba vorbită de locuitorii comunei Târlişua aparţine, în mod evident, unui cunoscător al lingvisticii şi foneticii populare; iar Anexele, (pp.129-154) sunt nu numai ilustrarea literară a unor tradiţii şi obiceiuri, ci un compendiu sugestiv de literatură populară, notată cu acribie filologică, înregistrând „vocabule tezaur” - pentru că multe dintre ele sunt fie necunoscute, fie au ieşit din uzul curent al limbii.
Cartea cuprinde la p.23 o imagine-simbol: în centrul comunei tronează bustul lui Liviu Rebreanu cu următoarea explicaţie:„inundaţiile catastrofale din 21 iunie 2006 au distrus şi pustiit zeci de case, au frânt 13 vieţi omeneşti. Dar bustul lui Liviu Rebreanu a rămas la locul lui.” Rânduri simbolice, care ne-au adus aminte de frumoasele cuvinte cu care G. Călinescu îşi încheia Prefaţa la Istoria literaturii române de la origini până în prezent din 1941, un an de durere naţională: „ Eminescu în Bucovina, Haşdeu în Basarabia, Bolintineanu în Macedonia, Slavici la graniţa de Vest, Coşbuc şi Rebreanu în preajma Năsăudului, Maiorescu şi Goga pe lângă Oltul ardelean sunt eternii noştri păzitori ai solului veşnic.”