Marele domn al matematicii năsăudene, Irimie Burcezan, fostul director al Şcolii Pedagogice Năsăud, în eternitate

Marele domn al matematicii năsăudene, prof. Ieremia Burcezan, ne-a părăsit definitiv, în Joia Mare. Cei care îl poartă în suflet, îl pot conduce pe ultimul drum, sâmbătă, 19 prier 2014, la orele 12,00, în Năsăud, la Capelă. Dumnezeu să-l ierte!
Renumitul dascăl năsăudean Irimie Burcezan nu s-a remarcat printr-o operă scrisă, ci prin faptul că s-a dedicat in totalitate formării invăţătorilor şi educatoarelor, atat in cadrul Liceului Pedagogic cat şi prin cursurile de perfecţionare şi examenele de obţinere a gradului definitiv in invăţămant, a gradului al II-lea şi al gradului I. S-a născut la 30 iunie 1926 in satul Posmuş, acum component al comunei Şieu, judeţul Bistriţa-Năsăud. Şcoala primară a făcut-o in Bistriţa, inscriindu-se apoi la Liceul „Alexandru Odobescu” (1932) din aceeaşi localitate, unde a frecventat clasele I-IV, după care, din cauza ocupaţiei maghiare a intrerupt studiile pentru un an. In anii şcolari 1942-1943 şi 1943-1944 il găsim in clasele a VI-a şi a VII la Gimnaziul Regal Ungar de Stat cu Limba de predare Romană (cum au „botezat” ungurii in 1940 Liceul Grăniceresc „George Coşbuc”), cu numele maghiarizat, Burcezan Jeremias-E, dar cu note foarte bune, numai de 1 şi 2, care echivalau in scara de notare ungurească cu 9 şi 10. După eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţia horthysto-fascistă se intoarce la Bistriţa unde a susţinut examenul de bacalaureat in iunie-iulie 1945. După obţinerea diplomei de bacalaureat se inscrie la Facultatea de Ştiinţe Sociale, Matematică şi Chimie de la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj. Au urmat insă ani grei pentru studenţii ai căror părinţi erau consideraţi chiaburi. Pentru acest motiv in anul 1948 a fost scos din universitate. In acel an s-a căsătorit cu Alexandra Ignat, refugiată din Basarabia, cu care au un fiu, Radu, profesor de matematică şi director adjunct la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud. Perioada care a urmat a fost destul de grea pentru fiul de chiabur, devenit un adevărat paria al societăţii. Au existat totuşi şi in acele vremuri tulburi oameni cu suflet care i-au venit in ajutor. In anul 1948 a fost numit profesor suplinitor la o şcoală elementară din judeţul Sălaj, unde a funcţionat impreună cu soţia pană in anul 1950. La finele anului 1950 a reuşit, cu greu, să se incadreze ca profesor suplinitor la Liceul „George Coşbuc” şi la Şcoala Medie Silvică din Năsăud. In toamna anului 1951 este incorporat in armată şi işi satisface stagiul military pană in anul 1954. La terminarea stagiului militar se intoarce in Năsăud, işi reia studiile universitare şi este incadrat la Şcoala Pedagogică, unde va funcţiona pană in anul 1982. Intre timp această şcoală s-a transformat in Şcoala 70 Medie Nr. 2 (apoi Liceul Nr. 2) şi in 1968 in Liceul Pedagogic. Profesorul Irimie Burcezan este numit director al acestui liceu şi va funcţiona in această calitate pană in anul 1974 cand va trece la catedră. După ce in anul 1962 işi ia examenul de stat in specialitatea matematică-fizică va obţine gradul didactic definitiv, apoi gradul al doilea şi, in 1980, gradul didactic I. In primăvara anului 1982 a fost ales din nou director al Liceului Pedagogic, care va funcţiona intr-o clădire din curtea Liceului „George Coşbuc”, pană in anul 1983 cand clasele de profil pedagogic vor fi arondate Liceului „George Coşbuc”, iar in clădirea dinspre est se infiinţează Liceul Industrial Forestier, devenit apoi Grupul Şcolar Economic şi de Servicii. Profesorul Irimie Burcezan indeplineşte funcţia de director al Liceului Industrial Forestier şi contribuie in mod substanţial la consolidarea şi popularizarea acestei noi unităţi şcolare. Avandu-se in vedere experienţa acumulată in funcţia de director al Liceului Pedagogic, i-a fost incredinţată sarcina de a conduce cercul pedagogic al profesorilor de matematică. In cadrul activităţilor metodice a susţinut mai multe lecţii model. Toată activitatea de dascăl a lui Irimie Burcezan a fost consacrată intereselor şcolii şi ale elevilor. A fost preocupat mereu de activitatea metodică in cadrul invăţămantului preşcolar şi primar, conducand cursurile de perfecţionare in fiecare an. S-a preocupat in mod constant de perfecţionare predării matematicii in invăţămantul primar, instruind invăţătorii cu noua metodă de lucru. In acest scop a făcut deplasări, săptămanal, la Bistriţa, Lechinţa şi Beclean, bineinţeles, şi in cadrul şcolii, la Năsăud, a predat acelaşi curs. Ca director al Liceului Pedagogic s-a preocupat şi de pregătirea viitorilor invăţători in privinţa activităţii culturale, devenită tradiţie a prestigioasei instituţii şcolare năsăudene. In acest sens amintim faptul că a infiinţat o formaţie culturală complexă care se deplasa săptămanal in satele judeţului cu programe de cantece şi dansuri din repertoriul naţional. Astfel reuşea să menţină treaz in sufletele elevilor şi al populaţiei satelor sentimentul naţional. Formaţiile artistice ale elevilor Liceului Pedagogic s-au remarcat şi in cadrul concursurilor artistice la nivel de judeţ şi pe plan naţional. Numeroşi dascăli, absolvenţi ai Şcolii pedagogice, la care ani in şir a fost director, sunt astăzi păstrătorii valorilor culturale din ţinutul năsăudean, promovează arta, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile inaintaşilor prin programele artistice realizate cu elevii pe care-I instruiesc şi-i educă. Dar timpul ireversibil şi unidimensional s-a scurs pe nesimţite. A venit şi momentul pensionării. Profesorul Irimie Burcezan s-a pensionat dar a rămas la fel de falnic, un spirit tanăr, gata in orice moment să-ţi spună un lucru nou. Mereu este un punct de referinţă cand se vorbeşte despre dascălii de valoare pe care i-au avut şcolile năsăudene. S-a implicat şi in activitatea Casei de Ajutor Reciproc a pensionarilor, menită să-i sprijine pe cei loviţi de greutăţi materiale. In semn de mulţumire pentru intreaga sa activitatea didactică şi pedagogică, pentru formarea atator generaţii de educatoare şi invăţători Consiliul Local Năsăud i-a conferit Diploma de Cetăţean de Onoare al Oraşului academicienilor, prin Hotărarea Nr. 53/2003.