Cronica de gardă

Menuţ Maximinian este o personalitate complexă, poet, jurnalist, critic literar, realizator de emisiuni etno-folclorice şi unul dintre etonologii harnici si pricepuţi din zona aceasta transilvană. Nu sunt subiectivă când îi aduc laude, ceea ce face el în ultimii ani este o ctitorire socio-culturală de necontestat. Cu o activitate efervescentă pe toate aceste fronturi, Menuţ Maximinian continuă să fie generos cu persoanele, evenimentele şi cărţile pe care le promovează pe toate palierele mass-media cu care are tangenţă , dar şi în scrierile sale literare.
Poet de acum consacrat prin apariţia în reviste literare importante din ţară si din străinătate, cercetător-etnolog, cu volume de studii deja aflate în rafturile biliotecilor, Menuţ scrie zi de zi la cotidianul Răsunetul, acest ziar făcând parte intrinsecă din viaţa sa. Cultura judeţului BN ar fi mult mai săracă fără inserţiile de culoare şi tinerete pe care, ca un profesionist bun, Menuţ Maximinian le găseşte locul potrivit în pagină, le promovează cu generozitate.
Cei obişnuiti să citească ziarul de dimineaţă al bistriţenlor ( Răsunetul) nu pot trece cu vederea cronicile literare, întâmpinările de carte, pe care Menuţ le semnează cu harnicie şi discernământ de fiecare dată. Este un puzlle uriaş şi peisajul editorial pe care l-a construit Menuţ Maximinian, prin scrierile sale critice. De la cartea de ştiinţă, la cultura vizuală, la beletristica contemporană şi cărţile- monografii, consemnările zilnice s-au adunat şi astfel, cronicile semnate de Menuţ au devenit un fel de baromentru care ne arată starea atmosferei editoriale la zi, în spaţiul cultural în care trăim.
Ar fi fost trist ca aceste scrieri pertinente şi cu amprentă de istorie literară nu doar locală, să rămână numai articole în paginile de ziar. Aşa se face că, Menuţ Maximinian le-a aşezat rând pe rând, în volume, le-a distribuit în pagini de carte şi le-a dat nume.
De data asta titlul celei mai recente cărţi semnate de M.M. este ,,Cronica de gardă,,- un titlu potrivit, zic eu, pentru rolul pe care îl are un scriitor, acela de a fi generos şi a scrie şi despre cărţile colegilor lui, de-a fi mereu în ,,gardă,, când apare un text important.
,,Cronica de gardă,, este un volum cu grafică frumoasă şi detalii moderniste, datorate Editurii Karuna din Bistriţa, şi cu un cuprins consistent de critică lilterară fără încrâncenări, fără mofturi , cum se mai obişnuite. Este o carte de peste 400 de pagini, care cuprinde tablete culturale ţintind activitatea scriitorilor consacraţi din judeţ şi din zona învecinată, dar şi a altor cărturari, iubitori de literatură, istorie locală, viaţă spiritială, care şi-au pus gândurile pe hârtie şi au scos o carte. Volumul se deschide cu fragmente de interviu, destăinuiri ale autorului, care vizează crâmpeie cronologice din activitatea sa de formare literară. Apoi, evantaiul paginilor se pliază pe nume mai mult sau mai puţin cuoscute, autori ce şi-au făcut din scris o pasiune, se regăsesc aici ca sub o lampă Rontgen. M.M. scrie despre fiecare în parte cu discernământ şi cu bucurie. Este un scriitor harnic, pasionat şi priceput, şi-a format mâna în ziaristica (culturală) dar scrie cu acelaşi aplomb şi literatură de calitate, şi lucrări de cercetare etno-folclorică.
Ce se poate spune , în context, despre volumul nou apărut pe piaţă, despre cartea în care autorul a înmănuncheat idei, sentimente şi foarte multă generozitate? Doar că este o carte mare, mare prin dimensiune ( 430 pagini), mare prin abordarea din mai multe unghiuri a vieţii culturale bistriţene şi năsăudene. Este o ,,fişă ,,de observaţie, dacă tot facem referinţe la titlul ( Cronica de gardă),- este o veghe constructivă şi mărtutisitoare a unui timp în care zona bistriţeană construieşte ( şi) catedrale editoriale.
In genere suntem tentaţi să fim răi, să criticăm acerb ziua prezentă, să spuneam că nimic valoros nu se mai întâmplă în zona de cultură şi cea spirituală. Cartea scrisă de Menuţ Maximinan dovedeşte contrariu, ne arată negru pe alb că noi, bistriţenii, suntem fericiţii deţinători ai unui tezaur, că ştim să ne punem în valoare, să lăsam peste vreme mărturiile noastre cele mai interesante. Clipa trece, scrisul rămâne.
Menuţ Maximinian a învăţat lecţia asta de viaţă, ştie ca nimeni altul să adune între alte şi alte coperte frumoase, pagini de carte interesante.
Felicitari, Menuţ Maximinian !