Dorel Cosma despre Monografia Regimentului 221 Mecanizat

La momentul aniversar din 2013, când s-au sărbătorit 45 de ani de la înfiinţarea Regimentului 221 Mecanizat din Bistriţa, patru colonei şi-au dat mânaşi s-au decis să întocmească monografia Regimentului. Acum, după doi ani, monografia a văzut lumina tiparului. Editura „Barna's” aduce în faţa cititorilor un volum cu aproape 800 de pagini de istorie militară locală.Dar nu doar atât, fiindcă militarii Regimentului n-au trăit izolat în afara zidurilor cetăţii. Este o adevărată carte document în care viaţa militară se imbină de multe ori cu viaţa municipiului Bistriţa. Autorii : Ioan Cordovan, Vasile Măgheruşan, Dorin Filip şi Vasile Tutula nu sunt oameni din afara artei scrisului. Militari de carieră, cei patru colonei au fost ani la rând reporteri, realizatori de emisiuni radio şi tv, autori de cărţi. Este motivul pentru care cartea îmbracă, dincolo de documente, haina literară, frumoasă plăcută cititorului.
Lansarea cărţii s-a făcut într-un cadru plăcut din care n-au lipsit comandanţii Regimentului 221, transformaţi de autori din comandanţi în adevărate personaje de carte. A fost o întâlnire autori – personaje- cititori. Fiecare comandant este amplasat la locul care i se cuvine precizându-se contribuţia la dezvoltarea şi impunerea acestui Regiment. Că acest regiment nu a apărut pe un teren gol este foarte clar şi spre a exemplifica, autorii pătrund în istoria municipiului şi judeţului oferind astfel oricărui cititor posibilitatea de a se conecta cu lumea militară de altădată. Fiecare comandant – Ştefan Albu, Paul Remus Chircoiaş, Florian Caba, Vasile Amariei şi până la localnicul comandant Teodor Cotuţiu, îşi deapănă amintirile din perioada bistriţeană. Dacă pentru Florian Caba „ aceşti ani au fost cei mai frumoşi ai carierei mele”, în relatarea lui Vasile Amariei aflăm pagini emoţionante din timpul Revoluţiei din 1989, unele, mai puţin ştiute sau chiar deloc. Alte câteva vorbesc despre dotarea Regimentului 221, despre munca politico- educativă şi cultural-artitică.Important este că autorii vorbesc aici la modul deschis, concret aşa cum a fost atunci, nu se feresc în a spune pe nume lucrurile bune sau mai puţin bune ale perioadei. Muzica militară, apărută la Bistriţa odată cu Regimentul are pagini speciale binemeritate pentru o formaţie care şi azi se numără printre elitele genului. Casa Armatei apărută în 1970 cu multitudinea manifestărilor şi implicarea culturală în viaţa oraşului sunt alte pagini de mare atracţie şi interes. Nici sportul nu lipseşte din acest volum, schiul şi fotbalul ocupând un loc central în preocupările militarilor. Nu este uitată nici intendenţa cu varietatea problemelor gospodăreşti, pentru ca pe final să aflăm impresiile a peste 50 de persoane militari şi civili, implicaţi într-un fel sau altul în viaţa Regimentului 221.
Anexele şi fotografiile fac parte integrantă din această carte oferind parcă fiecărui ofiţer, subofiţer, maestru militar dreptul de a spune : „ şi eu am făcut parte din această unitate”.
La pagina 393, autorii consemnează: „Regimentul 221 Mecanizat a fost primul şi singurul regiment din armata romană care a avut toate poligoanele şi sălile de specialitate, conform nomenclatoarelor”. După numeroasele realizări, împliniri, premii, asistăm în finalul cărţii la un adevărat necrolog. După 32 de ani, timp în care au activat peste 3500 de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi salariaţi civili, Regimentul 221 Mecanizat este desfiinţat. A fost bine, a fost rău – autorii nu comentează. Lasă în schimb cititorilor posibilitatea de a interpreta grandoarea unui Regiment care a dat ţării 6 generali, care s-a implicat în cele mai importante momente din viaţa locală şi naţională, care transmite urmaşilor mesajul datoriei al respectului pentru istoria şi culorile naţionale.
Dorel Cosma