ADUCERILE-AMINTE: Mihai Eminescu

Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieții noastre dezmierdări
Și raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus –
Aș vrea odată-n viață tu
Să te înalți în sus.

Și dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă privește liniștit
Cu stinsele lumini.

Și dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înțeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

De la nuit...

De la nuit de l’éternel oubli
Où toutes choses coulent,
Toutes les joies de notre vie
Et les rayons du crépuscule,

D’où rien jamais n’est revenu,
Rien de ce qui a disparu –
Je voudrais tant te voir un jour
Resurgir enfin, mon amour.

Et si les yeux que j’ai aimé
Sont vides de clarté,
Regarde-moi donc sans bouger
De tes regards muets.

Et si la voix que j’adorais
Ne peut plus dire un mot,
Je saurais que tu ,m’as appelé
Par delà le tombeau.