Modernizarea gării din Năsăud

Cu câtva timp în urmă, am fost invitatul ing. Gheorghe Dăian din Cluj, o rudenie apropiată, la susținerea tezei de doctorat de la universitatea clujeană. Tema tezei a fost din domeniul CFR-ului, adică, sisteme noi de modernizare a transportului pe drumul de fier, mai mult, probleme de informatizare a sistemului.

Într-o sală arhiplină de colegi, prieteni, rudenii, am luat și eu cuvântul apreciind canditatul, lucrarea susținută, perspectivele ce se deschid călătoriei cu trenul. Profitând de faptul că erau de față personalități  din domeniul transporturilor de la București, Cluj, Timișoara și Iași, am făcut și două propuneri: ridicarea peronului din stațiile CFR la nivelul scărilor spre a înlesni urcarea și coborârea călătorilor, care sar din tren ca din pom. Am exemplificat trei cazuri, adică trei călători cunoscuți de mine care și-au fracturat picioarele și mușchii de la mână sărind din tren, printre care o doamnă prof. din Beclean care a ajuns la operație la Cluj, unde i s-a pus o tijă în picior, profesoară care l-a avut ca elev pe primarul de Beclean, o scriitoare din Alba Iulia care a venit la Leșu spre a-și prezenta o carte și în gara din Năsăud și-a fracturat mâna urcând în trenul accelerat, fiind internată în spital imediat ce a ajuns acasă și al treilea caz tot o profesoară din Năsăud care a căzut pe peron fiind accidentată grav, având nevoie de spitalizare. Trei cazuri cunoscute de mine, dar câte or mai fi în zonă sau la nivel de țară. A doua propunere a fost repunerea în funcțiune a trenului de pe ruta Ilva Mică-Rodna, o zonă izolată,  fără acces la  tren, unde este și o stațiune balneară. Oare oamenii de pe această rută, care nu au mașini ce fac? Stau la ocazii cu mâna ridicată apelând la bunăvoința șoferilor ce trec prin zonă. Aceasta e grija față de om?

Am fost de mai multe ori în America. Am făcut ample studii de cercetare în diverse domenii și în final am scris o carte intitulată “De peste ocean”. Am vizitat Muzeul Căilor  Ferate, am călătorit cu un tren clasic, turistic, într-o zonă de munte până la o cascadă impunătoare Snoqualmie, unde se îngrămădesc o succesiune de culmi într-o rezervație naturală de mare cuprindere. Acest tren era doar pentru turiști și era aglomerat, dar am călătorit și cu trenul obișnuit pe o rută mai scurtă doar spre a mă convinge de condițiile de călătorie. Totul era superb, ca într-un tren regal, dar foarte puțini călători și cu toate acestea nu vorbește nimeni de suspendare din lipsă de călători. Dacă trenul nu ar circula acei 2-3 călători ce ar face?

În comisia de acordare a doctoratului erau și doi profesori universitari din Timișoara și Iași cărora, înainte de a-mi exprima gândurile față de candidat, le-am pus întrebarea:

“Domnilor profesori din Timișoara și Iași, vă rog să-mi spuneți cu ce ați călătorit, având în vedere faptul că la ordinea zilei era călătoria pe drumul de fier? Au răspuns cu zâmbetul pe buze, am călătorit cu trenul, fapt pentru care i-am felicitat. Am vrut să mă conving nu cumva să propovăduim apă și să bem vin, adică să propovăduim călătoriile pe CFR și noi să venim cu mașina. Desigur, a fost un moment hazliu care a stârnit râs și aplauze.

Nu știu dacă propunerea mea la acea întâlnire și de mai multe ori în presă a avut ecou, dar  sunt mulțumit că stația CFR din Năsăud s-a modernizat, peronul s-a înălțat, călătorii se urcă și coboară în siguranță și promit că nu vor renunța niciodată la călătoria cu trenul, care este  mai puțin costisitoare, scapi de răul de mașină, poți citi, te poți plimba când vrei să-ți dezmorțești picioarele, poți face cumpărături,- apă, cafea, bere, mâncare-, poți să te odihnești la cușetă sau vagonul de dormit, faci cunoștință cu alți călători, schimbi o vorbă cu cei din compartiment, mai afli o poveste și este mijlocul de transport  care poluează tot mai puțin. E o plăcere să călătorești cu trenul dacă nu ai piedici la urcare și coborâre.