Debut : Poeme de Zorin Diaconescu
La chasse au printemps
Împuşcăm supercuvintele
din foişoarele înalte cu aer condiționat
ele se rostogolesc odată sau de două ori când le nimerim
apoi se prăbușesc la picioarele noastre şi noi
ne simțim victorioși privind jocul ce le transformă în inutile
focuri de artificii la care se roagă grupuri de enoriași - nimeni
nu-i cunoaşte cu adevărat
carnavalul poate fi oricând
o înmormântare
Nimic mai puțin, nimic mai mult
Nu căuta bucuria nestatornică,
ea sare din om în om,
din loc în loc şi din timp în timp,
ai impresia că o vezi doar ca să-ți dai seama că te-au înșelat ochii,
ai impresia că o simți şi te trezeşti în cămaşă, dârdâind sub ger.
Nici jalea nu e bine să o cauți,
oricum ea te găseşte atunci când eşti mai puțin pregătit.
Renunță.
Renunță la căutare,
încearcă să ții ochii deschiși ca să nu te abați de la drum,
cunoaşte-ți drumul chiar dacă îți spun toate ursitoarele că ai rătăcit.
Adevărul nu există.
El se făureşte,
adevărat e doar ce nu mai este,
prezentul e plămadă de adevăr iar viitorul nu-l cunoaşte nimeni.
Chiar dacă ajungi în locuri neumblate
pe care nimeni nu le descrie, nu dispera.
Calea ta trece pe acolo, neştiută de nimeni,
necunoscută de tine, singura care ți-e dată.
Răzvrăteşte-te şi vei mai scrie un poem,
nimic mai puțin, nimic mai mult.
Viață alternativă
Autocenzura învinge.
Aşa s-a inventat pilotul automat,
competiția şi securizarea rețelei.
Roditor, câmpul virtual
se revarsă asupra noastră ca un somnifer.
Cine şi-a uitat parola așteaptă
un mesaj de la administrator.
Admin este un personaj cardinal,
chiar dacă nu-l vede nimeni,
chiar dacă nu-i ştim numele.
Pentru dezvoltarea dumneavoastră personală
introduceți un cod.
Vrăjitoarele evului mediu jubilează în descântece.
Marketing
E simplu să dai un ochi pe un ochi,
îți rămâne a doua şansă până la orbire.
Minunatul tău ego ce zice?
Escaladarea!
Strigă piticul ce se vede Batman.
Acțiune!
E genul filmului?
Sau ultima idee care mai pâlpâie în capul tău?
Suntem vulnerabili?
Nu.
Suntem ignoranți.
Vulnerabilitatea nu face parte din codul nostru genetic.
Am supraviețuit dinozaurilor.
Ne vom împiedica de propriile idei?
Posibilitățile? Uimitoare.
Uneori ridicole.
Nimic nu e imposibil.
Dar nici asta nu e o vulnerabilitate.
peron
nenumărate fețe opace
am cunoscut
încercând să spun
plec
scuzați deranjul
mai contează?
trenul întârzie
fiindcă e tren
şi noi suntem
noi
pe peron
mizerie şi plictiseală
E păcat?
pot să-mi schimb cămaşa
cu una atent apretată
să trec pe la frizer
să-l joc pe Hamlet
fără scenă
pentru că ştiu
publicului îi place
el urăște întrebările
şi durerile de cap
jocul continuă
până apare un câine turbat
el muşcă în stânga şi dreapta
cine e de vină?
eu
sunt vizibil, înconjurat
aceea e clipa
în care pot deveni poet
am încetat să joc
am rămas singur cu adevărul meu
toate au un sens
giratoriu
e păcat?
Fără dicționar
m-am născut dintr-un cuvânt
pentru a mă pierde în propoziție
am închis ochii pe un punct
şi am adormit pe un semn de întrebare
în pofida gramaticii
soarta m-a abandonat
fără dicționar
într-o limbă necunoscută
În zilele de joi
orbitele goale plutesc
fără rost, craniul rezistă
eu nu am învăţat să lovesc
clipă de clipă, antrenamentul răbdării
liniștea, aspirația fraierilor
arbitrul nu fluieră
decât în zilele de joi
Lunetistul
încă nu ți-au spus adevăratul tău nume
nu ai aflat că eşti un intrus
vorbe, amăgiri, dintotdeauna
la început a fost …
dar când a fost începutul?
nu ieși din rând
nu ridici capul
să nu te vadă lunetistul
Să privești lumea de sus
cad penele din aripi
nu e sănătos
să privim lumea de sus
cine știe
ce se va spune apoi
despre tine
puterea cuvântului
mediul zilelor noastre
aleargă prin rețele
beculețele se aprind
şi nimeni nu mai ştie
unde e întrerupătorul
cuminţi ne uităm la ecrane
cum moșii
priveau la flăcări, în vatră
şi mintea noastră face
clic, clic, clic
Poemă nostalgică
poema e un poem la feminin; clar?
am auzit zgomote în fundul grădinii
zicea cândva un grădinar al gândurilor
vecinii păreau că se ceartă
sau poate chiar se certau
ion striga la gheorghe şi se supăra
fiindcă şi gheorghe striga la el
inadmisibil
ei nu strigau de mânie ci se mâniau pe măsură ce strigau mai tare
ca să se facă auziţi
mare lucru - exclusivitatea
suntem aici ca să ce?...
dezbatem
nu se mai poate, domnule
cine mă?
între timp ploua liniştit peste oraş
clişee,domnule, clişee
viaţa e o stereotipă
amurgul adaugă şirul prietenilor care au plecat
Citiţi şi:
- Poezia cântecului
- Cuprinsul suplimentului „Răsunetul cultural” pentru anul 2017
- La Würzburg, Germania, Bistriţa a stat în față. Mainfrankenmesse- Cultura cotată la bursa emoțională
- Pr. Alin Ciprian Cîndea: Nu avem nimic de câștigat comparându-ne cu ceilalți
- „Setea de piatră”, poezii de Luminița Cojoacă
Adaugă comentariu nou