Pr. Alin Ciprian Cîndea: Nu avem nimic de câștigat comparându-ne cu ceilalți

În societatea noastră, încă de mici, copiii sunt împinși să se compare între ei prin rezultatele lor școlare, sportive sau artistice. Mulți cresc în umbra fraților, a surorilor sau sunt comparați mereu cu alți copii. Indiferent de mediul în care ar crește, comparația face aproape inevitabil parte din viața multora. Cu timpul acest obicei nu dispare, uneori chiar se amplifică.

Fariseul care a urcat la templu să se roage, parcă, de dragul comparației, uită de rugăciune când îl vede pe un vameș în acelaș loc de închinare, chiar dacă era doar într-un colț la intrare: ”Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.” (Luca 18,11)

Până și ucenicii Domnului Isus s-au comparat între ei. Un exemplu îl putem găsi în evanghelia lui Marcu: ”Au venit la Cafárnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?”. Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!”. (Mc 9, 33-35) Comparația conduce adesea la tensiune și diviziune. Ucenicii și-au pierdut pacea și unitatea căutând să știe cine era cel mai mare. Comparându-se între ei, au meditat la ceea ce îi făcea mai mari sau mai mici decât alții. Cu alte cuvinte, și-au consumat energia în dispute inutile și sterile.

Isus, știind că prin comparație nu se ajunge la nimic bun în inima celor care o practică, recomandă: smerenia, umilința. Nu tot ceea ce pare mare în ochii noștri este neapărat așa și în ochii lui Dumnezeu. Cel care vrea să fie mai mare trebuie să-și dorească în realitate să fie mai mic decât toți, slujindu-i din toată inima.

Nu avem nimic de câștigat comparându-ne cu ceilalți. Este o pierdere de timp care conduce la invidie, rivalitate și chiar la descurajare. De multe ori din cauza unui sentiment profund de nedreptate se ajunge la comparație: „Muncesc mai mult decât el deși avem același salariu. Nu am aceleași talente ca acea persoană și de aceea nu voi fi niciodată la înălțimea de a face ceea ce trebuie să fac.” Dar criteriile de comparație pe care le folosim nu sunt niciodată exacte, deoarece depind de emoțiile noastre de moment, de experiențele noastre, de ceea ce credem că știm despre ceilalți și de viziunea noastră despre noi înșine. Nu toți avem aceeași rezistență fizică și morală, nu toți avem aceleași talente și nu toți avem aceleași situații de viață. Dacă nu ținem cont de aceste trei criterii, vom deveni foarte pretențioși, așteptând aceleași lucruri pe care noi le facem și de la ceilalți, sau vom pune o presiune teribilă asupra noastră, simțindu-ne mereu că nu suntem suficient de buni.

Ce bine ar fi să ne privim mereu așa cum Dumnezeu ne privește și să ne iubim așa cum Dumnezeu ne iubește; El cunoaște comorile pe care le-a ascuns în fiecare dintre noi, ne cercetează inimile și ne cunoaște intențiile. El cunoaște planurile minunate pe care le-a format pentru viețile noastre și dorința Lui este ca noi să facem parte din ele.
Când vom sta în fața tronului lui Dumnezeu, vom fi singuri și nu vom avea pe nimeni cu care Dumnezeu să ne compare, în afară de Isus Cristos, modelul nostru. Isus ne-a arătat exemplul, nu s-a comparat niciodată cu nimeni, dimpotrivă s-a smerit pe sine pentru a ne sluji.