EDITORIAL: Basarabia (1)

Fost-au Basarabia cucerită cu sabia? Nu. Prin tratatul de Bucureşti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preţ al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.
Napoleon era asupra intrării în Rusia şi trupele ruseşti se-ntorceau în marş forţat, în ruptul capului, luând faţa pământului românesc pe tălpile lor.
Cine i-a văzut întorcându-se, nici nu putea crede că peste curând succesele acelei armii aveau a-i câştiga o provincie. Se ştie că diplomaţia engleză, împreună cu vânzarea beiului grec Moruzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei.
Beiul grec şi-au pierdut capul. Anglia e pedepsită abia astăzi. Şi când Moldova au căpătat îndărăt o parte din pământul ce pe nedrept i se luase (revenit Moldovei după Congresul de la Paris, 1856, n. red.), atunci s-a atins onoarea Rusiei şi acea onoare cere ca să se ia îndărăt de la noi ceea ce pe nedrept ni se luase? (După Războiul de Independenţă, Rusia a pretins şi luat României, aliatul său, cele trei judeţe din sudul Basarabiei. n. red.)
Căci prin ce păcătuise Ţările Româneşti Rusiei? Nu le-am hrănit într-atâtea rânduri oştirile, nu erau ţările noastre adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată duşmani ai ei? Într-adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica această pretenţiune, necum împlinirea ei. Oare puterea cea mare a Rusiei le-ar da dreptul de a-şi bate joc de lume, de noi, de ea însăşi?
Pe câtă vreme presa rusească comitea necuviinţa – căci altfel n-o putem numi – de a vorbi despre reluarea Basarabiei, pe atâta vreme am ignorat glasul unei prese care ştiam prea bine că n-are nicio însemnătate şi este liberă a se ocupa în mod platonic de toate chestiunile pe care le permite poliţia de a fi discutate, fără de a-i creşte cuiva prin aceasta peri albi.(...)
Astfel dar am pierdut 15000 de oameni şi câteva zeci de milioane cheltuieli de război, am ajutat pe „mandatarul Europei” în îndeplinirea sacrei sale misiuni, pentru ca la urmă tot noi să fim cu pagubă, tot noi să plătim războiul Rusiei cu pierderea unei provincii?
Până acum noi am refuzat orice schimb, ne astupăm urechile la orice propunere de schimb în această privinţă. Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi şi prea bine întemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbră de cuvânt de onoarea Rusiei angajată prin Tratatul de Paris. Basarabia întreagă a fost a noastră pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea.
Mandatarul Europei vine să mântuie popoarele creştine de sub jugul turcesc şi începe prin a-şi anexa o parte a unui pământ stăpânit de creştini, în care nu-i vorba de jug turcesc? Ciudată mântuire într-adevăr.
Cuvântul nostru este: de bunăvoie niciodată, cu sila şi mai puţin. (...)
Oricât de mulţi oameni răi s-ar găsi în această ţară, nu se găseşte niciunul care ar cuteza să puie numele său sub o învoială prin care am fi lipsiţi de o parte din vatra strămoşilor noştri.

„Timpul”, 25 ianuarie, 1878

Mihai Eminescu
(Opere, vol X, Editura Academiei, 1989, p. 40)