VERONICA OȘORHEIAN, prin operele sale literare, își reprezintă neamul!

          Unde și când m-am ivit în lumină nu știu,/ din umbră mă ispitesc singur să cred/că lumea e o cântare./ Străin zâmbind, vrăjit suind,/ în mijlocul ei mă împlinesc cu mirare. (Lucian Blaga – Biografie)

  Veronica Oșorheian, un Om de aleasă cultură, cu talent și har dat de Dumnezeu pentru creație – arta scrisului, s-a împlinit în toate.

          Debutul literar, prin editarea cărții „Dor de copilărie” în anul 1999 a fost luminos, un dor ce a urmărit-o, o urmărește și în prezent, pecetluit prin versuri fără egal, aproape în toate volumele scoase de sub tipar – 15 cărți și trei volume la care este coordonator, cu contribuție directă în tehnoredactare, concepție și realizare grafică, scanarea fotografiilor.

          Cine o cunoaște pe scriitoarea Veronica Oșorheian, leșancă de origine, jud. Bistrița-Năsăud, cu domiciliul în Alba Iulia, are în față un chip frumos, cu față senină, privire blândă – duioasă, prin care transmite mai mult decât gura poate vorbi, chemând glasul iubirii cu o dragoste nemărginită pentru satul în care s-a născut, pentru oamenii din sat, pentru școală, părinți și prieteni.

          Operele literare ale scriitoarei sunt deosebit de valoroase, atât poeziile cât și povestirile sau scrierile documentare. Reflectă frumusețea satului românesc, frumusețea naturii, a oamenilor, preocupări, tradiții, datini, obiceiuri, acte de vitejie, școală, biserică, așezate apoi cu multă grijă fie în versuri, fie în proză, îmbrăcate în haina pitorescului și a amintirilor, în care dorul, iubirea, copilăria, tinerețea, speranța, sensibilitatea autoarei sunt evidente și foarte plăcute.

          Autoarea, pe coperta interioară a volumului „Anotimpul macilor” – 2018, vine parcă să confirme cele relatate mai sus prin așa zisul „Crezul meu literar”: „Cărțile se scriu pentru a fi citite. Iar dacă cea mai frumoasă și de folos zăbavă este cititul, atunci menirea cărților este de a-i ferici pe cei care se pleacă asupra lor. Se pare că, la fel ca și în alte cazuri și eu port dorința de a relata fapte și stări sufletești pe care le-am trăit ori le-am văzut trăite, menite să adauge ceva, cât de modest, la zestrea de memorie a neamului meu (țărănesc!)”.

          Ce frumos spus: a neamului meu țărănesc!

          Țăranul român icoană a bunătății și a înțelepciunii, este adus de mintea ageră și dinamismul creator al autoarei cu grijă și prețuire prin imagini și ilustrații așezate pe copertă și între coperte în toate volumele, să-i înfrumusețeze opera, să-i dea o și mai mare valoare.

          Ilustrațiile sunt realizate prin desene în creion (originale) de către plasticianul Andrei Medinski, locuitor al comunei Leșu, sunt extraordinare, sunt cuceritoare, care aduc în neuitare imaginea satului de altădată, cu figuri de țărani în diferite ipostaze: flăcăul cu pălăria cu pene de păun, scosul pâinii din cuptor, hora, carul cu boi, rugăciunea în liniște, figuri de copii etc.

          Cu siguranță că, opera lui Veronica Oșorheian este căutată și lecturată. Personal, mă regăsesc printre fericiții care beneficiază de câteva volume: poezie, proză, studii monografice. Citindu-le și recitindu-le chiar, ești pus în fața unei lumi cu întâmplări și aspecte de viață diferite.

          Există o vrajă a rădăcinilor, cu dese treceri spre taină, spre ordinea ciclurilor vieții, spre divinitate, cu întrebări ce și le pune chiar autoarea, la care nu e nevoie de răspuns.

          Așa de exemplu în cărțile: „Dor de copilărie” – 1999, „Mărturisiri” – 2005, „Șirag din pietre de râu” – 2009,„Fata pădurii” – 2010, „Nunta țărănească” – 2010, „Anotimp cernut”- 2011, „Traista în pătrățele” – 2013, „Cățelul pământului” – 2014, „Bumbușca și alte povestiri” – 2015 etc.

          Scriitoarea Veronica Oșorheian, echilibrată în ceea ce face, stăpânită de calm și siguranță, cu inspirație în creație, cu responsabilitate și drag pentru tot ce e frumos, cu trăiri de-a lungul vremii și iubire a satului natal, scoate de sub tipar două volume ce dau greutate creației literare:

          1. Volumul „Cuib de lumină: școala din Leșu” – 2016, (amintiri, evocări, retrăiri) un volum de memorialistică și istorie, la care au contribuit cu articole 37 de colaboratori, prezenți în cuprinsul tomului: intelectuali, profesori, învățători, educatoare, ingineri, medici, economiști, scriitori, preoți, ofițeri, majoritatea proveniți din rândul foștilor absolvenți ai acestei școli și din categoria cadrelor didactice care au lucrat de-a lungul anilor la această unitate de învățământ.

          Un volum încununat de succes, ce a determinat-o pe Veronica Oșorheian să editeze un alt volum „Cartea și satul” – 2017, la care au contribuit 27 de colaboratori, în  care sunt înseirate părerile, aprecierile, comentariile a unor oameni de cultură și a unor intelectuali ai satului, care au contribuit cu articole în volumul „Cuib de lumină”, așa de exemplu conf. univ. dr. Mircea Leontin Mureșanu, prof. Hogiu Leon, Cornel Cotuțiu, Daroși Mircea, Seni Ioan etc.

          Concluzionând: „Cartea scriitoarei, se va situa alături de celelalte opere (scrieri), pe o coordonată specială și luminoasă a geografiei culturale și sentimentale figurând la loc de cinste în bibliotecile intelectualilor zonei”.

          2. Al doilea volum, este cartea de poezii intitulată „Anotimpul macilor” – 2018, cuprinde 3 capitole:

-  „Ciclul dedicat mamei ” cu poeme în care titlurile sunt edificatoare: „Cântece de leagăn” – Haide lin, somnule lin / În legănuțul divin /;

- „Sânul mamei” – A pământ bogat și reavăn miroase / A pământ sfințit de raze învăpăiate / Și a mireasmă de roșie petală de mac / A holdă secerată  și a pâine aburită / A rugăciuni și a nopți cu lampă trasă /;

- „Sfânta menire” – Sfântă ți-a rămas / menirea pe pământ / de a duce firul vieții / ; „Cântec domol” – Albă făina / cernută de mama / curată lumina / ce-mi mângâie geana/.

          Lirism profund, fără comentarii! El se găsește cu nuanțe artistice și în celelalte capitole ale cărții: „Ciclul reflecții” și „Adenda – Ocazionale”.

          Despre opera literară a scriitoarei Veronica Oșorheian s-a scris în presă, în ziarul „Răsunetul” de către mari scriitori: Menuț Maximinian, Virginia Brănescu, Cornel Cotuțiu, Ioan Mititean etc., fiind prezentă în mai multe dicționare, monografii, reviste și alte publicații.

          Pe parcurs, a fost răsplătită cu premii, diplome, distincții și titluri, pentru prodigioasa activitate în domeniul creației culturale, literare și spirituale.

          Sincere felicitări și succes în continuare!