La NEUMA, invazie de scriitori bistriţeni

Andrei Moldovan, redactor şef, Menut Maximinian şi Vasile Vidican, redactori, cărora li se alătură Icu Crăciun, colaborator (deocamdată!) sunt bistriţenii care dau buzna, pur şi simplu, în acest prim număr dublu (1-2/ 2019) al revistei NEUMA (director Andrea H. Hedeş, şi dumneaei cu rădăcini în judeţul nostru). O revistă care nu mai are nevoie de nici o prezentare, o revistă care s-a impus, de necrezut, încă de la primul ei număr. O revistă care s-a născut… matură. Cu o experienţă, aş zice, pe care alţii nu reuşesc s-o acumuleze decât după ani buni, sau, poate, niciodată! S-a scris şi s-a vorbit mult despre această revistă clujeană care apare, aproape de la început, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Să mor eu dacă vă mint!
Despre acest număr, consistent şi variat, s-ar putea scrie pagini întregi, dar eu nu am să fac acest lucru, din motive lesne de înţeles. Am să mă refer, în continuare, doar la „invadatorii” pomeniţi mai sus. Pe scurt şi fără discriminare. Andrei Moldovan comentează, aprig, pe felii şi cu argumente de necontestat, volumul lui Ion Pop intitulat „Poezia românească neomodernistă”, apărut la Editura Şcoala Ardeleană. Cronica lui se intitulează „Rigoare şi eleganţă într-o carte fundamentală”. Cam în aceeaşi manieră e scrisă şi cronica mai tânărului critic Vasile Vidican, intitulată „Dialoguri pe marginea identităţii unui popor” şi se referă la cartea „Globalizare şi identitate românească” de Nicu Gavriluţă – Ioan Holban, o carte de stringentă actualitate. Un alt cronicar, Menuţ Maximinian, glosează pe seama volumului „Basme din Banat” de Otilia Hedeşan, reuşind să ne convingă, încă o dată dacă mai era nevoie, că în materie de etnografie şi folclor recenzentul se simte stăpân pe situaţie.
Icu Crăciun oferă cititorilor noştri o interesantă proză scurtă: „Întunericul”, o proză care, parcă în ciuda titlului, generează lumină şi binedispune cititorul. Aici însă, mai zăbovim oleacă, fiindcă în acest număr Icu Crăciun beneficiază de un comentariu la recentul său roman: „Când vor înflori mălinii”, despre care recenzentul spune, printre altele: „… acest roman care se citeşte pe nerăsuflate în ciuda dimensiunilor şi a subiectului tratat cu o atenţie care merge până la miezul incomod. Roman istoric, frescă extraordinară a uneia din cele mai dure şi dureroase perioade din istoria României, cartea surprinde şi atrage prin maniera în care autorul ei a ales să prezinte firul dureroaselor evenimente: o confesiune a unuia dintre martiri regimului comunist spusă de dincolo de mormânt deoarece nici râul uitării nu a putut şterge tragedia acestei vieţi.”
Din prezentarea volumului de versuri „Crucea nopţii” de Menuţ Maximinian reţinem următoarele: „Un volum de poeme delicate ne propune tânărul poet bistriţean. Fiecare poem are arhitectura sa atent echilibrată, din fire subţiri dar rezistente, ca firele de oţel, susţinând fără a stingheri esenţa subtilă, sensul. Ocultată în sensurile ce cuprind chipurile vieţii, ale lumii, o notă profundă, particulară de curăţenie apropiată de naivitate, de inocenţă încă nerătăcite, de romantism şi privirea senină şi uimită asupra fiinţei, asupra creaţiei străbate lirica aceasta. Este crucea pe care o poartă poetul.”
Ambele volume au apărut la Editura Şcoala Ardeleană şi sunt prezentate la rubrica „Vitrina cu cărţi”. Rubrică alcătuită de Horia Gârbea şi Andrea Hedeş.