Paul Tîrlişan, năsăudeanul admis la Oxford: Sunt convins că voi face faţă cu brio. Vreau să văd că munca pe care am depus-o a avut rezultate, că a meritat efortul!

Paul Tîrlişan, elev al Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Năsăud, a fost admis la Universitatea Oxford, cea mai veche universitate din Marea Britanie. E rezultatul unei munci extraordinare, a unui talent înnăscut, pe care şi-au pus amprenta, ani de-a rândul, învăţători, profesori, şcoala năsăudeană, părinţii. Despre Paul Tîrlişan, am scris, cred, în fiecare an, în ultimii şase ani - premii la olimpiadele naţionale de matematică şi informatică, includerea în lotul olimpic de juniori, baraje, argint la Balcaniadă, Gazeta Matematică, Societatea de Ştiinţe Matematice din România, distincţii locale, judeţene şi naţionale -  însă doar zilele acestea am avut privilegiul să-l cunos, să discutăm deschis despre ce a reuşit, ce vrea să facă, cum e el în fiecare zi, o zi când nu e ...olimpic.

         E un tânăr de o remarcabilă modestie, poate prea multă pentru aceste vremuri întoarse pe care le trăim. E deschis, sincer, luminos, responsabil în acţiune şi cuvinte. Cu astfel de tineri, există un viitor. Nu putem şti ce-i va oferi timpul, dar dacă va munci la fel de mult, dacă va reuşi să-ţi menţină echilibrul, cu siguranţă va izbândi.

         Rep.: Un năsăudean a fost admis la Oxford. De aici plecăm. Ai trecut toate etapele impuse în selecţie de această universitate?

         Paul Tîrlişan: Da, am trecut toate etapele de admitere. În prima etapă am avut de aplicat online un eseu scris şi un tabel de activităţi. Am avut nevoie de o scrisoare de recomandare din partea unui profesor. În total, am aplicat la cinci universităţi din Marea Britanie. Pe urmă am avut un test de matematică, la Cluj. Am aşteptat decizia de chemare la interviu, care a venit la finalul lunii noiembrie. Acolo am avut de susţinut două interviuri, unul de informatică şi două de matematică, dar şi o discuţie cu întrebări mai mult generale. Pe urmă, la celelalte interviuri am trecut direct la întrebări tehnice unde a contat pregătirea mea de-a lungul anilor, nu a fost nevoie neapărat de o pregătire specială. Nu a fost un interviu propriu-zis, au fost în principal probleme. Ulterior am primit răspunsul: am fost admis la colegiul la care am aplicat – matematică-informatică la Colegiul St. John’s, colegiu care anul trecut a avut cea mai mare medie la Oxford, unul dintre cele mai bune colegii.

         Rep: Mai ai de îndeplinit câteva condiţii referitoare la examenul de Bacalaureat. Crezi că te vei adapta acolo?

         Paul Tîrlişan: Da, la Bacalaureat va trebuie să obţin media generală 9 şi 9,5 la matematică.  În vară, în luna august, am fost, timp de şase săptămâni, în tabără de cercetare la Oxford. M-am familiarizat puţin cu matematica care se face acolo. Sunt convins că voi face faţă cu brio. În tabără am fost şase români, cei mai mulţi au fost români. Probabil că îmi va fi mai greu să mă obişnuiesc cu clima şi cu mâncarea.

         Rep.:  Ştim că Universitatea Oxford presupune achitarea unor taxe. Ce soluţii financiare cauţi?

         Paul Tîrlişan: Voi aplica pentru o bursă, care se acordă pe toată perioada facultăţii. Mai există o bursă, în funcţie de veniturile familiale. În funcţie de răspunsul primit, voi vedea ce voi face. Sper că voi putea obţine şi un împrumut de la Guvernul Marii Britanii. În ceea ce priveşte taxele şi costurile de trai, voi vedea mai târziu.

         Rep: Va fi mai rentabil să obţii un credit guvernamental din Marea Britanie sau de la statul român?

         Paul Tîrlişan: De la ei, pentru că, după ce începi să câştigi, plăteşti 9% dintr-o valoare care depăşeşte o valoare minimă fixată de ei, în funcţie de ţara în care trăieşti.

         Rep.: Ai fost admis şi la celelalte patru facultăţi unde ai aplicat?

         Paul Tîrlişan: Momentan am primit răspuns de la trei – Oxford şi încă două -  de la celelalte două încă aştept răspuns. Dar da, am primit oferte de la fiecare.

         Rep.: Stalele Unite nu te-au încântat?

         Paul Tîrlişan: Ba da, am aplicat şi la două universităţi  - MIT şi Stanford - din Statele Unite, am susţinut testarea – am luat 800 din 800 de puncte la matematică şi 770 de puncte din 800 la fizică - dar am renunţat pentru că am primit ofertele din Marea Britanie. Acolo este mult mai scump.

În plus, am considerat că sunt pliat mai mult pe sistemul din Marea Britanie unde studiezi exact ceea ce ai ales, nu eşti obligat să-ţi iei cursuri şi din alte domenii.

         Rep.: De ce în străinătate?

         Paul Tîrlişan: În primul rând, pentru că am foarte mulţi prieteni din toată ţara care au mers la studii acolo, sunt din aceeaşi generaţie cu mine şi vor să meargă acolo, prieteni pe care i-am cunoscut la Lotul olimpic de matematică, la olimpiade, concursuri, în tabere. Am vrut să aplic şi eu, pentru că nu am avut nimic de pierdut, iar la final să aleg.

         Rep.: Cred că la universităţile din ţară ai fost admis încă din clasa a IX-a?

         Paul Tîrlişan: Da, pentru rezultatele obţinute la Olimpiadă ştiu sigur că am fost admis la Universitatea „Babeş-Bolyai” încă din clasa a IX-a, iar din clasa a XI-a la Universitatea Tehnică, pentru că ei iau în considerare performanţele din ultimii doi ani.

         Rep.: Cât de impotantă este şcoala la care studiază un elev care vrea să facă performanţă? Crezi că te poţi dezvolta oriunde sau contează mediul educaţional?

         Paul Tîrlişan: Cred că contează şi mediul, şi profesorii, dar contează foarte mult şi colectivul. Este ideal ca şi colectivul să aibă aspiraţii, să-şi dorească să facă facultăţi foarte bune, să muncească, să te ambiţioneze şi pe tine cumva. Este nevoie ca şi cadrele didactice să te ajute în pregătirea pentru o astfel de admitere.

Rep.: De ce ai ales să rămâi la Năsăud? Unii au plecat la  „Racoviţă” din Cluj, alţii la colegiile din Bistriţa.

         Paul Tîrlişan: Am considerat că am nevoie de timp pentru pregătire şi pentru mine. Dacă aş fi plecat la Cluj, nu cred că aş fi avut acest timp în plus.

Rep.: Care a fost cel mai bun rezultat obţinut de tine sau cel mai valoros, din punctul tău de vedere?

         Paul Tîrlişan: În clasa a VIII-a am participat la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru junori din Serbia, unde am obţinut o medalie de argint. Consider că acest rezultat a fost cel mai valoros pentru mine. Am obţinut şi două premii I la Olimpiada Naţională de Matematică în clasele a VIII-a şi a X-a, două menţiuni în clasa a IX-a şi a XI-a, plus medaliile obţinute de Societatea de Ştiinţe Matematice din România. Anul trecut am participat la Romanian Masters of Matematics din Bucureşti, la care au participat echipe din toată lumea.

Rep.: Începe un nou ciclu de olimpiade şcolare, pe lângă pregătirile pentru BAC şi admitere. Care sunt obiectivele?

         Paul Tîrlişan: Da, voi participa la Olimpiadele de Matematică şi Informatică. Evident că îmi doresc să ajung cât mai sus la ambele. Spre deosebire de anii trecuţi, rezultatele de acum nu mai contează. Rezultatele din anii trecuţi au contat pentru admitere, pentru că am avut şi un tabel de activităţi, iar aceste rezultate au contat foarte mult. Dar, poate vor conta pentru un alt CV. Eu voi da tot ce pot.

         Rep.: Care este diferenţa între un elev silitor şi un elev genial? Contează cu ce te naşti sau e nevoie de multă muncă? Cât munceşti pe zi?

         Paul Tîrlişan: Contează şi cu ce te naşti, dar de la un moment dat contează foarte mult munca. Depinde, în perioada de dinaintea unui examen concurs, olimpiadă muncesc chiar şi cinci ore pe zi, dar în restul zilelor nu muncesc mai mult de 2-3 ore. Sunt şi zile în care nu muncesc deloc.

         Rep.:  Pe tine ce te-am motivat să înveţi?

         Paul Tîrlişan: Pentru mine a fost o pasiune care a început, oarecum, din clasa I. În clasa a II-a am participat la un concurs, unde am şi câştigat. Cumva acest lucru m-a ambiţionat un pic. Dar cel mai mult m-a motivat faptul că, în clasa a V-a, m-am calificat la Olimpiadă. Eram la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”.

         Rep.: Există elevi ca şi tine care iubesc matematică, dar pentru toţi ceilalţi, matematica este „o sperietoare”. Cum crezi că s-ar putea apropia copiii de matematică?

         Paul Tîrlişan: Este foarte importantă abstractizarea. Contează puţin şi cu ce se nasc şi contează foarte mult munca. Dacă au sărit peste ceva, n-au înţeles, nu pot merge mai departe.

         Rep.: Dacă nu ştii matematică până în clasa a IV-a, crezi că din clasa a V-a îţi revii?

         Paul Tîrlişan: Poate, dar nu cunosc cazuri.

         Rep.: De asta se spune că este foarte important şi rolul învăţătorului.

         Paul Tîrlişan: Da, aşa este.

Rep.: Ai luat ore suplimentare?

         Paul Tîrlişan: Nu, pregătirea pe care o fac este autodidactă. Materia din liceu o făceam în fiecare an în vară, înaintea începerii şcolii, singur.

         Rep.: Te-ai pregătit cu profesori universitari?

         Paul Tîrlişan: Da, am avut profesori la lot cu care am lucrat foarte bine, dar în cea mai mare parte m-am pregătit singur.  

Rep.: Te plictiseşti la şcoală dacă ai deja manualul  parcurs? Dar la celelalte materii – istorie, geografie?

         Paul Tîrlişan: În principiu lucrez altceva la şcoală, la lecţiile care se predau, la matematică şi la informatică. Pot să spun că nu mă pasionează istoria şi geografia.

         Rep.: Totuşi, te pregăteşti la celelalte materii?

         Paul Tîrlişan: Da, mă pregătesc, mai ales când ştiu că vom avea test sau ne ascultă.

         Rep.: Ce medie generală ai?

Paul Târlişan: Până acum, media generală a 10.

Rep.: Cum ai caracteriza sistemul de învăţământ românesc? Ce au schimba?

         Paul Tîrlişan: Cred că sistemul nostru de învăţământ e mai bun decât multe altele desspre care se vorbeşte numai de bine. Cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe partea practică la discipline precum fizica şi chimia. Cred, de asemenea, că nu ar trebui să se facă prea des modificări.

Rep.: La şcoală eşti văzut ca un tocilar, ca în filmele americane?

         Paul Tîrlişan: Sunt unii care mă consideră OK, sunt unii puţin invidioşi, poate sunt unii care mă consideră cum aţi spus. Dar, în general, sunt apreciat.

Rep.: Ai hobby-uri, ai o viaţă de după şcoală?

         Paul Tîrlişan: Da, am o viaţă după şcoală. Încerc să mă relaxez cum pot. Ies cu prietenii, obişnuiam să citesc cărţi, din păcat în ultima perioadă n-am prea citit. Mă uit la filme, la seriale.

          Rep.: Care a fost rolul părinţilor în formarea şi educaţia ta?

         Paul Tîrlişan: Mama m-a sprijinit şi încurajat tot timpul, şi financiar, şi emoţional în tot ceea ce am vrut să fac. M-a încurajat să fac tot ce vreau şi să ajung cât mai sus se poate.

         Rep.: Mai ai fraţi? Îţi calcă pe urme?

         Paul Tîrlişan: Da, mai am un frate mai mic, de 11 ani, în clasa a IV-a. Este un elev silitor, dar nu cred că este nevoie să facă neapărat performanţă.

         Rep.: Unde te vezi peste 10 ani?

         Paul Târlişan: Nu ştiu. Aş vrea să fac ceva pe informatică. Nu ştiu ce studii voi face, unde voi lucra, dar mi-aş dori să lucrez în domeniul informaticii.

         Rep.: Pleci, dar te vei întoarce în România?

         Paul Tîrlişan: Da, evident. Mi-aş dori să lucrez şi aici. De ce nu.

         Rep.: Ce-ţi doreşti de la viitoarea ta meserie? Să ai mulţi bani sau să te poţi dezvolta pe plan personal? Unde este fericirea?

         Paul Tîrlişan: - Cred că ambele sunt importante. Vreau să văd că şi munca pe care am depus-o a avut rezultate, că a meritat efortul.