NOI SUNTEM ORTODOCSI

Ortodoxia ne-a mentinut ca neam unitar si deosebit, cu un rol important intre popoarele din Orient si Occident. Neamul nostru romanesc s-a aparat multa vreme de avalansa otomana si a facut zid de aparare pentru portile occidentului, insa, pe de alta parte, si-a aparat fiinta si fata de unele popoare vecine din occident. Ortodoxia noastra a contribuit la mentinerea grecilor si slavilor in Balcani, tarile noastre adapostind cultura lor si le-au oferit forta sa se dezvolte si sa se mentina chiar si atunci cand au cazut sub dominatia otomanilor. Spiritualitatea romaneasca a inmanuchiat luciditatea latina in intelegerea rationala a realului, proprie apusenilor, cu sentimentul tainei nepatrunse a existentei, propriu rasaritului european.

Noi suntem mai aproape de spiritualitatea crestina primara, pe care o gasim si in spiritualitatea greaca, desi la greci are o mai redusa traire sentimentala decat la noi. Ortodoxia ne-a pastrat credinta crestina de la inceput, primita odata cu inceputurile existentei neamului romanesc, credinta aceasta fiind de fapt o componenta esentiala a spiritualitatii noastre.

La apuseni credinta crestina s-a schimbat, Dumnezeu a fost cugetat tot mai departat de lume, drept urmare a trezit uneori ca reactie, o gandire panteista, la un Hristos rastignit in trecut, ca in mistica catolica feminina, nu trait in lucrarea Lui prezenta in noi. La catolici aceasta despartire a lui Dumnezeu de lume a condus la intelegerea Bisericii ca avand mai putin prezent pe Hristos in ea, Acesta fiind inlocuit cu un vicar, sau loctiitor, preocupat de extinderea puterii sale in lume. Ei gandesc pe Dumnezeu in mod rational, ca o realitate oarecum retrasa sus, si nu cum noi ortodocsii Il vedem ca traind in lucrarea Lui tainica in suflete. Tocmai de aceea catolicii au pus pe rugaciune si pe Taine un mai palid accent si au respins dogma rasaritului ortodox despre energiile sau lucrarile necreate, prin care Dumnezeu activeaza in lume, cu toate ca, prin fiinta, ramane neconfundat cu ea.

Catolicii au tendinta de a privi pe Fecioara Maria oarecum independenta de Fiul ei, aceasta se vede si in numele ce i se da, Madona, in timp ce la noi in ortodoxism, ea este totdeauna numita Maica Domnului, sau Nascatoarea de Dumnezeu. Tot catolicii considera icoanele ca un fel de tablouri din care taina nu iradiaza si de aceea nici nu sunt sfintite, iar protestantii si neoprotestantii le resping total, considerandu-le idoli.

Poporul roman numeste credinta sa ortodoxa, « lege stramoseasca » sau « lege romaneasca”, ea fiind baza tuturor legilor de viata intr-o convietuire de pretuire reciproca si conlucrara, care-I asigura unitatea si identitatea.