Nu-i niciodată prea mult Eminescu

Cât de nemuritor e Mihai Eminescu?

          După sărbătorirea poetului pe data de 15 ianarie, în fața statuii sale din Bistrița, a urmat a doua zi, pe 16 ianuarie, să îl sărbătorim și la Biblioteca Județeană! Ne-am strâns câteva mâini de oameni, mici și mari, pentru a spune fiecare câteva cuvinte sincere despre și cu Eminescu. Doamna profesoară Ionela Nușfelean, de la Palatul Copiilor Bistrița, a coordonat modul în care gândurile au fost împărtășite.

Activitatea a început cu domnul Florin Săsărman care ne-a cântat o melodie duioasă, „Dormi”, pe versuri de Mihai Eminescu. Între timp, a apărut domnul Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene, cu doi oaspeți clujeni speciali: părintele Ioan Bizău și părintele Simion Pintea. Aceștia au rămas plăcut impresionați de activitatea noastră și de copiii pasionați de artă. Ne-au încurajat să învățăm mai multă poezie pentru memorie, dar, mai ales, pentru cultură.

Doamna prof. dr. Diana Morar, director al Palatului Copiilor Bistrița, a încuviințat cele petrecute, mărturisindu-ne și dânsa o emoție eminesciană. Împărtășirea sentimentului „Eminescu” de abia acum începe, când copiii Palatului au avut curaj să ne recite strofe din poetul nostru. Daria, înscrisă doar de o săptămână la Palat, ne-a recitat sensibil o strofă din „Somnoroase păsărele”, Timeea – „Ce te legeni?”, iar două prietene bune, Selena și Miruna, ne-au încântat cu pasaje din „Revedere”. Doamna profesoară de religie Viorica Bălan, de la Școala Gimnazială Budacu de Sus, ne-a citit cu emoție în glas „Rugăciunea unei mame”. Profesoara Maria Rus, de la Clubul Copiilor Năsăud, consideră că îl interiorizăm pe Eminescu, iar o pagină din el ar „salva” oamenii de manelism. Domnul contabil al Bibliotecii, Sorin Bretfelean, ne-a acompaniat în discursurile noastre, spunându-ne că Eminescu ne face cinste, fiind tradus în mai multe limbi, recitând un pasaj din „Scrisoarea III”, învățată încă din clasa a III-a, din manualul de „Citire”. Am continuat cu doi frați: Adrian, care ne-a spus cum îl vede el pe poet – trist, romantic, poezia „Luceafărul” fiind preferata lui; acesta i-a realizat și un portret, zicându-ne că „m-am simțit altul desenându-l”, iar fratele lui mai mic, Cristian, a fost încurajat să îl deseneze și el pe Mihai Eminescu, poate chiar la cercul de pictură al Palatului.

Florin Săsărman ne mai încântă o dată cu un alt moment muzical: „Buchetul”, versuri de Alexandru Macedonski.

Tineretul palatului revine cu gândurile jurnalistului în devenire Mihai, care afirmă despre poetul sărbătorit că este „tatăl poeziei” și își dorește să ne mândrim cu el. Maria și Bianca au avut un moment împreună, citindu-ne „O, rămâi”. Apoi intră în joc gemenele Melek și Meryem, care ne spun cum îl apreciază pe Eminescu ca poet, jurnalist, nuvelist și om neînțeles de societate, îngânând versuri din „Călin” (file din poveste). Amalia citește „Trebuiau să poarte un nume” de Marin Sorescu. Magda împreună cu Ana-Maria și prietenele lor, Petra și Medeea, ne transmit inspirația pe care o câștigă de la Eminescu și activitatea noastră. Urmează Andreea, care ne recită poezia „Înger de pază” și împărtășește cu noi un poem scris de ea: „Plouă afară”. Pe scena lirică revine Timeea cu informații despre Eminescu și moartea sa, transmițându-ne emoțiile pe care aceasta le-a resimțit.

Domnul director Pintea reintervine, spunându-ne despre Eminescu că era un om bun, care îl respecta pe Vasile Alecsandri. Doamna bibliotecară Rodica Linul mărturisește că face parte din generația care învăța încă poeziile pe de rost, demonstrându-ne acest fapt, recitând artistic „Ce te legeni?”. Instantanee de la eveniment au fost surprinse pe aparatul foto profesionist al bibliotecii de către informaticianul Camil Hossu, dar câteva flasuri au fost reținute și de un aparat amator.

O ultimă melodie este programată, pe versuri de Zaharia Stancu, iar mama Dariei încheie seara spunându-ne că s-a simțit deosebit de-a lungul acestei activități.

„Mi s-a părut o ocazie minunată de a împărtăși cu ceilalți cum îl simțim noi pe Eminescu aproape, de ziua lui, dar și un bun prilej de a afla cum îl văd ceilalți pe Eminescu. Am apreciat foarte mult ilustrațiile muzicale, excepționale. Mai pe scurt, a fost o activitate minunată din care am învățat multe.” – Bianca Maria Ciobanu, clasa a șasea;

„Emoția pe care am simțit-o luni m-a adus mai aproape de Mihai Eminescu! Am simțit cum ne-a luat pe fiecare sub aripa sa și ne-a umplut inimile cu ce a lasat în urmă.” – Maria Daniela Tăuth, clasa a șaptea;

Scopul acestui eveniment nu a fost doar realizarea unui simplu recital de poezie, ci a fost dovada pură că Eminescu nu a murit: el încă trăiește în fiecare dintre noi, zi de zi, vers după vers.

Amalia Levey, clasa a VII-a

Jurnalism, Palatul Copiilor Bistrița