O FILĂ DE ISTORIE

– cartea d-nei prof. Maria Bălan – UN SECOL DIN VIAŢA UNEI FEMEI

Cunoscută ca pictoriţă, care ne-a încântat ochiul cu minunatele-i tablouri în mai multe expoziţii, doamna profesoară Marioara Bălan îşi aşterne povestea vieţii pe hârtie, mărturie a unei treceri printr-un veac frământat, în care România s-a zbătut să-şi păstreze fiinţa naţională şi independenţa statală.

Romanul vieţii autoarei devine în acelaşi timp un document istoric, dar şi o aducere aminte despre viaţa unei familii de intelectuali români – tatăl, ardelean de pe meleagurile bistriţene, mama moldoveancă, pe care viaţa i-a adus faţă în faţă, în timpul derulării unor evenimente din zbuciumata istorie a ţării noastre.

În cartea sa, autoarea vorbeşte şi despre sora sa, Rodica.

Primind o educaţie aleasă şi, urmând cursurile unei şcoli de elită din Iaşi, cele două vlăstare ale Familiei Ureche au fost de timpuriu călite de tatăl lor, ofiţer în armata română, printr-o educaţie sportivă, aş zice milităroasă, fapt care le-a oferit mai târziu posibilitatea de a răzbi mai uşor prin evenimentele cauzate de cel de-al doilea război mondial, migraţiile familiei dintr-un oraş în altul, în refugiu din calea frontului, sau a ocupaţiei străine.

Temperamente deosebite, cele două surori, şi-au dus viaţa, fiecare după firea sa, Mărioara, luptătoare dârză, bătăioasă, chiar acidă(uneori), un adevărat soldat în lupta cu viaţa, neliniştită, mobilă; Rodica, moştenind duioşia şi sentimentalismul moldovenesc al mamei, cele două surori vor răzbi prin cruntele evenimente cauzate de război, devenind fiecare din ele profesioniste, respectiv, Marioara profesor de limbi occidentale şi istorie, iar Rodica, avocat.

Fire energică, stăpânită de nostalgia plecării, doamna M.B. a cutreierat Europa, de la Odessa la Madrid, dornică să cunoască viaţa oamenilor de peste tot.

Volumul I al cărţii despre care vorbim ne prezintă o frescă a vieţii zbuciumate a României în timpul celui de al 2-lea război mondial, cu plecarea bărbaţilor pe front, cu trecerea frontului prin ţară, legionari, regalitate, ocupaţie străină. Ne vorbeşte mai întâi de ocupaţia germană, apoi rusească, despre evenimente care au adus în viaţa familiilor de români agitaţia, refugiul în diferite localităţi, dar şi o întâlnire cu oameni buni şi răi, cu popoare apusene şi răsăritene. Suferinţe, spaime, prădări, violuri, toată recuzita care însoţeşte un război de asemenea amploare. Autoarea crează o amplă frescă, în care popoarele se mişcă, se agită, luptă. Cimitire de morminte sunt parcurile ce ni le oferă o astfel de bătălie mondială.

Fire activă, autoarea participă la evenimente practic, dar şi emoţional, experienţă care o maturizează timpuriu. Totuşi, trecerea prin aceste evenimente nu o traumatizează sufleteşte, datorită unui optimism moştenit de la tatăl domniei sale, dar şi ocrotirii pe care acesta le-o oferă fiicelor sale, precum şi bunăstării create în familie. În felul acesta, după terminarea războiului, se încadrează uşor într-o căsnicie echilibrată şi creşte frumos două flori, odraslele cu care va fi binecuvântată familia doctorului veterinar, Emil Bălan şi Mărioara.

Scriitoarea se dovedeşte a fi o fire realistă, raţională, fără înclinaţii mistice. Priveşte mereu critic viaţa datorită specialităţii – istorie – la care revine mereu în decursul povestirii. Astfel, romanul vieţii doamnei M.B. devine o amplă pagină de istorie.

Dintr-o sumedenie de personaje principale sau secundare, cu care vine în contact autoarea, pe parcursul desfăşurării evenimentelor vieţii sale, se evidenţiază, pregnant, chipul tatălui, ofiţer superior, cu mare dragoste de patrie, om foarte înţelept şi echilibrat, dârz, dar cu blândeţe faţă de odraslele tinere, pe care le educă în aşa fel încât să poată răzbi prin viaţă.

Volumul I se încheie brusc, ceea ce promite, pe curând, lecturarea volumului II, în care autoarea ne va descrie drumurile sale în Nord.

Fiindcă are multe de povestit, sperăm că doamna profesoară se va opri mai amănunţit asupra specificului fiecărui popor vizitat, asupra culturii, pe care, domnia sa în calitate de profesoară de istorie a putut-o înţelege în mod special.

Dar fiindcă ambele surori sunt puternic dotate cu simţul culorilor, poate că va poposi îndeajuns şi asupra activităţii artistice desfăşurată în decursul anilor, ştiind din cele văzute că picturile domniei sale s-au remarcat printr-un colorit viu şi strălucitor, dar şi o tehnică modernă, însuşită în cadrul educaţiei de care a beneficiat.

O persoană tumultoasă – o viaţă tumultoasă, prezentă într-o carte scrisă în două volume.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5