O sutăzece ani de la naşterea unui martir al bisericii noastre naţionale şi al neamului românesc - Părintele protopop iconom st

Dumnezeu a voit şi a rânduit ca Părintele protopop iconom stavrofor Pop Augustin ( 26 noiembrie 1901 – 08 martie 1985 ), un mare duhovnic, un slujitor de prim rang al bisericii noastre naţionale să păstorească vreme de 47 ani, respectiv între 19 septembrie 1926 şi 01 noiembrie 1973, în Parohia ortodoxă română de la Mijlocenii Bârgăului din peisajul magnific şi tonifiant al Ţării Bârgăului.

Comunitatea de la Mijloceni avea atunci şi are şi acum caracteristicile generale ale salbei satelor bârgăoane, în care predominante sunt frumuseţea deosebită a meleagurilor, iscusinţa şi hărnicia localnicilor precum şi grija lor cu totul aparte manifestată pentru păstrarea şi conservarea tradiţiilor, portului şi obiceiurilor specifice. Aici a fost întotdeauna la loc de mare cinste, mai ales începând cu cea de-a doua jumătate a secolului trecut, producţia de covoare populare şi de articole de artizanat, meserie exercitată de majoritatea covârşitoare a gospodinelor. În acelaşi timp, se distingea şi particulariza prin numărul relativ mare de locuitori profilaţi pe exercitarea meseriei de olar, motiv pentru care era cunoscut şi sub denumirea de ” satul olarilor “, breaslă din care au făcut parte şi antecesorii autorului acestor rânduri. Din păcate, în pofida eforturilor şi strădaniilor unora dintre cei mai reprezentativi şi merituoşi meşteri olari cum a fost Ştefan Gănău (1916- 2001) de a transmite urmaşilor arta modelării lutului şi ornării vaselor, în care scop a înfiinţat şi condus cercuri de ceramică în cadrul Şcolii generale de la Joseni şi a fostei Case de copii şcolari de la Prundu Bârgăului, unde prin stimularea şi dezvoltarea creativităţii micilor săi ucenici a reuşit să ridice această meserie la nivelul de artă, fapt ce poate fi confirmat şi de piesele din imagine, în ultimii ani, numărul practicanţilor a devenit astăzi insignifiant.

Bunul părinte a descins în parohia bârgăoană după absolvirea Academiei Teologice Ortodoxe Române de la Sibiu, pe care a urmat-o, între anii 1922-1925. Încă de la instalare, la care a luat parte părintele protopop iconom stavrofor din Bistriţa Grigore Pletosu (1848-1934), fost profesor al poetului George Coşbuc, vrednicul sarcedot a fost primit şi înconjurat cu multă dragoste de enoriaşi, pe care i-a cucerit prin prestaţia sa cu totul deosebită, cu vocea sa angelică din care transpăreau un sumum de calităţi dintre cele mai alese, talentul şi pregătirea sa profesională temeinică realizată în anii de facultate, care s-a adăugat şi a completat pe cea dobândită, între 1918-1921, prin absolvirea Şcolii Pedagogice de la Cluj precum şi educaţia din familia sa de respectabili slujitori ai Domnului. Întradevăr, tânărul părinte avea să se dovedească a fi un om providenţial, un slujitor cu har al credinţei noastre strămoşeşti şi al lui D-zeu, desfăşurând o activitate deosebit de prodigioasă nu numai pe tărâmul vieţii spirituale, dar şi în slujba neamului nostru românesc, un om cu trăsături de caracter alese, fiind o mare binefacere nu numai pentru comunitatea ortodoxă de la Mijloceni şi Valea Bârgăului, dar şi pentru ţară, vreme de mai bine de o jumătate de veac fiind sufletul şi catalizatorul activităţii nu numai din comunitatea din care a făcut parte, dar şi din zonă. Rolul său de duhovnic, de slujitor al Domnului, fiind dublat de un desăvârşit educator şi formator de caractere, de un intelectual de mare probitate morală, profesională, calităţi atât de necesare emancipării pe toate planurile a comunităţii. Trebuie să recunoaştem că şi astăzi la 85 ani de la investirea sa în funcţie ne-am dori cât mai mulţi asemenea oameni polivalenţi în fruntea comunităţilor noastre. Încă din perioada studenţiei a fost remarcat pentru calităţile sale vocale deosebite. Nu întâmplător a fost angrenat la activităţile Reuniunii intelectualilor ” Gheorghe Dima “ din Sibiu, interpretând rolul lui Leonaş din Opereta Crai Nou de Ciprian Porumbescu, care a fost prezentată pe scena Teatrului orăşenesc în zilele de 27 şi 28 februarie 1925.

Printre primele sale iniţiative s-a numărat înfiinţarea Societăţii culturale „ Reuniunea femeilor ortodoxe române de plugari Sf. Maria Mijlocenii Bârgăului “, prima de acest gen înfiinţată în Protopopiatul Ortodox Român Bistriţa. La sfinţirea steagului au fost invitate şi au participat notabilităţile judeţene şi locale: protopopul, prefectul, revizorul şcolar, avocaţi, notari, preoţi, cadre didactice, numeroşi credincioşi din parohie şi din satele limitrofe.

Sfinţirea s-a încheiat cu ţintuirea de aur şi un program de cântece naţionale şi populare. Membrele societăţii se întruneau duminica şi în sărbători, ocazie cu care tânărul preot le citea Sf. Scriptură precum şi lecturi ce conţineau îndrumări pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor şi altele de vădit interes.

În vederea cultivării şi promovării muzicii naţionale a organizat şi condus ani în şir un cor mixt pe 4 voci cu care a prezentat concerte la Mijloceni şi în localităţile învecinate. De asemenea, a fost invitat şi a participat la sfinţiri de biserici, la: Bistriţa, Năsăud, Sîngeorz-Băi, Prundu Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Cuşma, a monumentului comemorativ al fraţilor Mureşanu de la Rebrişoara precum şi a steagurilor reuniunilor de femei de la Livezile, Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului şi din alte sate. La concursul căminelor culturale din judeţ, desfăşurat în oraşul Năsăud, corul înfiinţat şi dirijat de părintele POP AUGUSTIN a câştigat premiul I, iar ulterior vreme de câteva decenii a fost nelipsit de la toate activităţile importante adăugând în palmaresul său numeroase alte premii.

Documentele vremii relevă în mod indubitabil faptul că împreună cu soţia sa, învăţătoarea POP RAFILA au fost sufletul, principalii organizatori şi animatori ai activităţilor culturale de la Mijloceni, aşa cum îi regăsim şi în fotografia de mai jos datată 31 iulie 1933, pe verso-ul căreia fostul director al şcolii Platon Il. Toma a consemnat: „ Spre frumoasă amintire d-nei Rafila Pop, preoteasă, învăţătoare. Loco. Cu ocazia producţiunii teatrale aranjată cu elevii Şcolii primare de stat în ziua de 29 iunie ( Sf. Petru ) 1933“.

Activităţile cultural-artistice şi educative constituiau nu numai pentru părintele POP AUGUSTIN, dar şi pentru ceilalţi intelectuali ai satelor bârgăoane modalităţi concrete de slujire a neamului, căruia i-au fost devotaţi trup şi suflet.

Trecerea anilor, vicisitudinile vremurilor şi delăsarea antecesorilor au făcut să moştenească o situaţie nu tocmai dintre cele mai fericite: ” biserica era neîngrijită şi nu aducea deloc cinste parohiei. În aceeaşi situaţie se găsea şcoala, care pe atunci era şcoală confesională “.

Toate acestea l-au obligat să treacă la treabă. În acest scop, după cum mărturiseşte : ” cu ajutorul unor oameni de bine a reuşit să pună în mişcare toate pietrele judeţului ! “.

Aşa se face că, în anul 1930, a obţinut de la Regia Silvică suma de 150.000 lei, de la comună i s-a repartizat un parchet de pădure, iar în urma valorificării materialului lemnos a mai obţinut încă 650.000 lei. Cu aceşti bani, în cinci luni, respectiv, în perioada mai – septembrie 1930, a reuşit să refacă complet acoperişul bisericii, iar în faţa acesteia a adăugat un turn principal având o înălţime de 30 metri şi alte 4 turnuleţe mai mici, dându-i forma de mănăstire, devenind cea mai frumoasă biserică de pe Valea Bârgăului. De asemenea, ” pe spesele personale a achiziţionat un clopot mare de 300 kg în valoare de 12.500 lei, iar după ce s-a spart clopotul mic de 70 kg, a fost returnat, i s-au mai adăugat încă 50 kg, iar cheltuielile le-a suportat împreună cu fătul bisericii în părţi egale“. Cu ajutorul gospodinelor din sat a înfrumuseţat biserica cu articole de artă populară:covoare, feţe de masă, ştergare frumos lucrate. Ulterior, a făcut demersuri şi a reuşit să obţină fonduri cu ajutorul cărora a refăcut acoperişul şcolii. Încă din primii ani ai activităţii i-a învăţat pe elevii din anii terminali tehnica altoitului, le-a predat cunoştinţe agricole şi despre albinărit, după care au trecut la activităţi practice în gospodăriile enoriaşilor. Nu întâmplător mulţi dintre ucenicii săi au devenit foarte buni horticultori, apicultori şi agricultori.

Până în anul 1940, părintele POP AUGUSTIN a fost membru de drept al consiliului comunal şi a celui şcolar.

Evenimentele nefericite ce au dus la declanşarea celei de a doua mari conflagraţii mondiale aveau să lovească deosebit de crunt comunitatea de la Mijloceni şi îndeosebi pe excepţionalul său păstor sufetesc, aspecte la care ne propunem să ne referim în unul din numerele viitoare ale cotidianului nostru.