O TRANZACŢIE LA BURSA CERULUI: Meditația PS Claudiu la Duminica a XII-a după Rusalii

Astăzi un tânăr plin de bunuri, îl caută pe singurul Bun cu adevărat! Pare să aibă de toate, evanghelia ne spune că are bogăţii nenumărate, însă simte fără umbră de dubiu că ceva îi scapă. Este și virtuos: a ţinut toate poruncile, însă îi lipseşte plinatatea lor.  A moştenit multe, însă nu are acces la adevărata Moștenire. În acelaşi timp, chiar dacă pare să dorească viaţa veşnică, este mult prea legat de cea pământească, fiindcă tocmai în momentul în care se apropie în sfarşit de soluţia mult dorită a problemei lui, renunţă şi se îndepărtează întristat.

Poate ca și tânărul şi noi avem tendinţa de a focaliza doar prima parte a răspunsului Mântuitorului, cel care se referă la renunțare. Credem că adevărata soluţie este renunţarea la bogăţii. Ar fi însă doar o altă poruncă de împlinit. Însă mântuirea nu stă în porunci: este imposibilă! Evanghelia de astăzi ne-o spune foarte clar: “este cu neputinţă la oameni”. Adevărata soluţie este urmarea lui Isus. “…iar apoi vino de mă urmează!” Isus este viaţa veşnică! Renunţarea la bogăţii este doar renunţarea la un obstacol, așa cum vedem în cazul tânărului de astăzi. Dar viaţa veşnică este urmarea lui Cristos, Calea, Adevărul și Viaţa.

Petru face o constatare surprinzătoare: tocmai în momentul în care Mântuitorul vorbeşte despre faptul că mântuirea este imposibilă la oameni, folosind metafora cămilei ce pare să treacă mai ușor decât bogatul prin urechile acului, Primul dintre Apostoli spune: “iată, noi am renunţat la toate şi te-am urmat!” Ce se întamplă de fapt? Se întâmplă exact ce spuneam mai devreme: logica umană şi cea divină sunt pe dos una faţă de cealaltă. Tânărul se îndepărtează întristat fiindcă pune pe primul loc renunţarea la bogăţii. Privirea lui interioară este focalizată pe bogaţiile la care trebuie să renunţe. În funcţie de acestea se situează alegerea lui pentru Cristos. Petru şi ceilalţi în schimb, pun pe primul loc urmarea Mântuitorului şi îşi dau seama că bogăţiile cad de la sine. De ce? Fiindcă adevărata lor bogaţie devine Dumnezeu. E la fel ca în evanghelia din duminica trecută. Nu putem ierta dacă nu am simţit cu adevărat ce înseamnă iertarea lui Dumnezeu pentru noi. Nu putem renunţa la această lume şi la bogăţiile ei dacă nu am simţit dulceaţa bogăţiei de haruri şi de fericire pe care Isus o revarsă în inima noastră. Iar pentru a o simţi trebuie să începem să mergem pe urmele Lui. Tânărul de astăzi mai avea de făcut doar un pas, cel pe urmele lui Isus, pentru a primi bucuria ce să-i îngăduie să se desprindă de bogaţiile sale. În schimb face pasul înapoi, înspre tristeţea acestei lumi. 

Pentru noi se repetă în fiecare zi aceeaşi dilemă: vom face pasul înspre Cristos şi astăzi? Urechile acului sunt mult prea strâmte pentru cămila bogăţiilor noastre. Isus ne propune însa o soluţie: aceea de a transfera bogăţiile înspre sufletul nostru. Un fel de tranzacţie la Bursa Cerului… 

PS Claudiu

Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Evanghelia după Matei  19,16-26