Oare cine a inventat cuvântul: “a toaleta arborii”?

În dicţionarele cele mai recente ale limbii române NU există verbul “a toaleta”, nici substantivul “toaletare”. (cf. “Dicţionarul universal al limbii române”, ed. III, 2009, “Dicţionarul explicativ al limbii române”, ed.II, 1996, “Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, ed. II, 2005.) Există substantivul toaletă cu sens de chiuvetă, WC, iar a-şi face toaleta, se referă la a-şi îngriji, curăţi corpul.

La Bistriţa, cei care au ciuntit sau tăiat îngrozitor arborii au folosit cuvintele inventate: a toaleta, toaletare. Ei se ascund după cuvinte noi, inventate de către acei ce s-au obişnuit să “siluiască” limba română, pentru a-şi defini acţiunile duşmănoase mediului, duşmănoase sănătăţii oamenilor şi incapacitatea în domeniul respectiv. Însă acţiunile de ciuntire şi tăiere ale arborilor au şi alte scopuri, bine definite: 1.să furnizeze lemn de foc pentru profitori, 2.să pună la încercare rezistenţa arborilor ciuntiţi în speranţa că nu vor rezista şi astfel tăierea lor e explicabilă, 3.a îndeplini astfel cererile şi ordonanţele şefilor şi eu aş mai adăuga şi 4.a face cât mai larg loc pentru parcările de maşini. Dar în plus: citat: “Dacă la toaletări va apărea vreunul (arbore) care va trebui tăiat pentru că e bătrân!” (Cuvintele dlui Primar Creţu din 4.2.2012). Adică arborii trebuie tăiaţi dacă sunt bătrâni! Deci, distrugerea aleilor parcului şi ale arborilor bulevardului şi străzilor trebuie neapărat făcută dacă arborii sunt bătrâni!! Explicaţiile că arborii sunt tăiaţi pentru că sunt bolnavi sau bătrâni sau umbresc clădiri vechi, Vă sunt, dragi cititori, acceptabile? Iar copiii care au manifestat contra tăierii arborilor parcului oraşului cică au fost MANIPULAŢI! Adică ceea ce vede oricine, şi copiii, nu e realitatea, ci manipulare! Oare Bistriţenii sunt atât de creduli, sau manipulaţi sau interesaţi material încât să tacă mai departe? M-aş mira! Să-l întrebăm şi pe dl. Ponta, în partidul căruia sunt şefii Primăriei Bistriţa, dacă e bucuros de folosirea banilor europeni pentru ciuntiri şi tăieri de arbori în Bistriţa, de struţii de pe străzi şi din stema oraşului (la români struţul e simbol al laşităţii, că se ascunde cu capul în nisip!), de „transparenţa” explicaţiilor ce vin după tăierea arborilor, despre „omenia, şi devotamentul” pentru sănătatea cetăţenilor din Bistriţa? Oare soţiile domnilor Ponta şi Antonescu, care sunt în Parlamentul european sunt fericite de folosirea banilor europeni la Bistriţa? Le-aş întreba. De când mă ştiu nici la Bistriţa, nici la Cluj (unde am locuit), nici la Heidelberg Germania, nu am întâlnit măcelăriri de arbori ca în ultimii ani la Bistriţa. La Heidelberg stă inginerul lângă tăietori şi spune care creangă să fie tăiată pentru a nu atinge coroana arborelui, iar arborii bătrâni sunt îndeosebi apreciaţi, dar ÎNGRIJIŢI, nu tăiaţi!