La noi

Ochiul diurn (4)

Cornel Cotuțiu

Cum o anume revistă (care-mi parvine direct de la redacție), deși foarte bună, are un tiraj (cum s-ar spune) confidențial, doresc să rețin (pentru cei interesați de lumea românească din perspectiva limbajului ce o poate defini), următoarele:
* E un grup de cuvinte a căror utilizare s-a diminuat mult după 90, pentru că nu mai au ce realitate socio-culturală acoperi și despre care mă îndoiesc că un tânăr de 25 de ani postdecembriști le poate pricepe.
Iată: „cincinal” (acea perioadă de planificare și hărțuire la locul de muncă, pentru a fi realizate nu știu ce obiective în „întrecerea socialistă” – de altfel, și expresia aceasta a sucombat; unii ne amintim și de acel ridicol „cincinal în patru ani jumătate”); „tovarăș” (vocabulă ce o jumătate de secol l-a înlocuit pe „domn” – erai tovarăș și cu ministrul și cu gardianul sau învățătorul); „chiabur” (țăran bogat, dar care, în primul deceniu postbelic a fost considerat dușman al sărăcimii satelor, nu puțini făcând închisoare pentru hărnicia lor); „autocritică” (un mod de a te umili spălându-ți păcatele în auzul unui colectiv de… tovarăși de partid, dar și un joc ipocrit al eschivării de la adevăr); „deviaționism” (acuză în momentul în care încercai să gândești un pic mai altfel decât „linia partidului”); „normă” (metri, kilograme, zile de îndeplinit, în funcție de serviciul pe care-l aveai); „morală proletară” (mentalitate, concepție, comportament impus ca fiind conform unor teze politice, izvorâte din ideologia comunistă); „omul nou” (ideal al oricărei dictaturi din istoria omenirii; în societatea comunistă tânărul trebuind să fie un fel de robot, cu o gândire mecanică, o simțire copleșită de entuziasm pentru caracterul orânduirii pe care era împins să o admire, să o construiască); „tot înainte„ (un caraghioslâc care omitea realitatea că acest „înainte„ putea fi și „în jos”); „visul de aur al omenirii” (o enormitate dragă Prea Repedelui Împușcat) etc.
* Și o constatare întristător de adevărată, extrasă dintr-un interviu luat unei scriitoare: Trăim „într-o țară în care pe buzele tuturor sunt termeni ca: descurcat, aranjat, combinat, învârtit, manevră, influență, speculație, sforăraie, tocmeală (…).Mai trist e că nu doar formatorii de opinie, dar nimeni altcineva, nici școala, nici biserica, nici familia și cu atât mai puțin tradiția/folclorul nu valorizează libertatea, independența, gânditul pe cont propriu al românului și nu-l încurajează să respingă pupincurismul, servilismul, reușita cu orice preț”.
În sfera calității vieții intră și componenta „lucrul bine făcut”. Dar ce ni se întâmplă astăzi? Ne copleșește „lucrul bine… ne-făcut”.
Iar „cutia Pandorei” a rămas doar poveste…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5