Olimpiu Nușfelean: Paradoxurile vaccinării anticovid

Într-o neîncetată desfășurare a tristeții pandemice, ar putea să ne mire că întîlnim și situații ce pot inspira glumițe paradoxale: apariția turismului vaccinal cîndsîntem sfătuiți să stăm în casă iar HoReCa să se mulțumească doar cu ce a cîștigatpînă la apariția restricțiilor, cînd a trebuit să-și retragă mîna din buzunarul clientului. Sau:în timp ce oamenii nu mai pot merge la muncă și deci nu mai pot fi răsplătiți financiar pentru truda lor, unii fac averi jonglînd cu neputințele din pandemie, iar salariile și pensiile nesimțite rămîn în fericita administrare a unor decidenți mincinoși. Sau: școlile stau închise, captive fie și în anacronicele lecții online, dar învățăm cu toții, fără profesor, o nouă limbă, aceea a Covidului. Cunoaștem tulpinile virusului, vaccinurile, tratamente mai mult sau mai puțin avizate, nume de epidemiologi și infectologi, știm la ce distanță trebuie să stăm față de cei apropiați, dar nu ne putem dumiri ce e adevărat și ce nu în toată această poveste… mondială. Marea Britanie se desprinde de Europa și se întoarce în Europa, peste granițe, pe aripile unui nou virus… Joe Biden, XiJinping, Angela Merkel, Emmanuel Macron, Boris Jonhson… și cîți alții pot aduna, la un adică, electoral, jumătate plus unu de voturi, dar cu jumătate plus unu de vaccinați din totalul unui popor nu prea au motiv de mîndrie și nu se pot socoti scoși din corzi.
Marele paradox al momentului pandemic actual mi se pare însă următorul: în vreme ce tot mai mulți oameni se lasă convinși să se vaccineze, se diminuează tot mai mult șansele de a accede la înțepătura cu miraculosul vaccin. Administrarea vaccinurilor, mai ales distribuirea lor, pare tot mai politizată. Asigurarea vaccinurilor devine tot mai dificilă și mai puțin probabilă în raport cu așteptările momentului. Ce se ascunde în spatele deciziei unui producător de vaccinuri de a reduce onorarea unor comenzi (sau pre-comenzi) în chiar vremea amenințării valurilor pandemice? Incapacitate de a produce numărul de doze preconizat sau solicitat? Exagerare sau „plusarea” panicardă a cererilor în raport cu capacitatea de producție? Ameliorarea producției, în sensul sporirii capacităților vaccinului de a face față noilor tulpini? Îmbunătățirea unor caracteristici în urma observațiilor din teren, ale unor reacții nedorite apărute la unii vaccinați? Îndreptarea producției spre țările care au mai mare putere de cumpărare, dar și o mai fermă și cinică solicitare politică? Decredibilizarea concurenților doar de dragul decredibilizării, în vreme ce nu poți acoperi cu producția ta toate necesitățile? Timiditatea decidenților naționali de a se îndrepta spre alte surse decît cele despre care cred că sînt agreate de cei sub a căror piele (politică) încearcă să intre? Păi, dacă poporul are nevoie de doze de vaccin, cumperi de la cei care au disponibilitatea de a ți le oferi. Nu aștepți pînă ce stăpînii tăi se decid să te miluiască (sau mituiască?), în cele din urmă, cu bunătatea lor leneșă. Oricum, încă nu știm prea multe despre originea virusului, vom afla poate mai multe după ce vom învinge pandemia.
Ceea ce știm sigur… este că ARN mesager este fabricat în laborator. Intrat în organism, acest grăunte mai mult decît minuscul de cod genetic preia controlul celulelor noastre ca să fabrice o proteină specifică virusului vizat. Inofensiva proteină va fi detectată de sistemul imunitar, care va produce anticorpi, care, în cazul unei infecții, vor recunoaște și neutraliza adevăratul Covid-19. Iată un element artificial introdus în „mașinăria” umană, vor spune scepticii, amatori de scenarii catastrofice în care ne-ar putea înscrie viitorul. Scenarii la care nu prea are rost să ne gîndim. Reținem însă că pandemia a dat un mare impuls cercetării științifice – un alt paradox, să zicem. A accelerat cercetarea de laborator, care ar putea duce la dezvoltarea altor vaccinuri. Moderna, aflăm acum, dezvoltă de ani buni vaccinuri pe bază de ARN mesager împotriva gripei, a virusului Epstein-Barr, a unui virus respirator, a altuia care afectează fetusul, împotriva cancerelor. Însă, noului vaccin nu îi cunoaștem efectele pe termen lung. Ce mai contează asta? Trecem peste hopul de acum și apoi mai vedem!... Riscul amestecării în ofertă a tot felul de vaccinuri, unele contrafăcute sau mai puțin testate, poate crește și acesta. Testarea pe care aș numi-o „tăcută”, adică făcută prin analiza efectelor vaccinări asupra persoanelor care se vaccinează prin intermediul programelor, nu poate nici aceasta să nu fie luată în considerare. Se estimează că în curînd vom avea pe piață vreo cincizeci de vaccinuri, produse în 12 – 18 luni, ceea ce e cam puțin ca perioadă de probă. Pfizer/BioNTech a fost „lucrat” în laborator doar 10 luni… Eficacitatea lui a urcat de pe la 90-92 la sută, la 95 la sută. Conservarea lui la – 70 de grade C nu-i foarte simplu de realizat. Că lucrurile privind imunizarea n-au pornit foarte clar de la început este dovedit și prin modificarea numărului dozelor conținute de o fiolă de vaccin. Omologările de urgență a unor vaccinuri pot fi și ele discutate. Alături de vaccinurile occidentale, mai bine cunoscute la noi, se anunță interesante pentru piață și vaccinuri precum cel rusesc, Sputnik V, obținut pe baza unui „vector viral”, precum AstraZeneca, eficacitate 92 la sută (așteptat în Algeria, Guinea, Belarus, Serbia, Ungaria, India. Kazakhstan sau țări din América Latină), sau vaccinurile chinezești Sinovac, Sinopharm et CanSino (așteptate în Emiratele Arabe Unite, Argentina, Peru, Egypt sau Iordania), oferite la prețuri rezonabile.
Dacă vaccinul nu ajunge peste tot, la toți, în mod egal și firesc, democratic și cu încărcătură afectivă umanistă, observăm și că virusul nu se comportă la fel peste tot în lume. Dacă se cade de acord că vaccinurile reduc riscurile de deces, nu se poate spune mare lucru dacă acestea reduc riscurile de a transmite virusul (mai mult nu) și cînd vom avea asigurată o cantitate suficientă de vaccinuri. Eficacitatea lor e variabilă, reglată de multe ori în urma observațiilor din timpul administrării. Tot așa cum este variabilă infectarea în sine pe zone globale. Potrivit unui sociolog, Hugues Lagrange, printre alții, o serie de factori precum demografia, genetica sau alimentația pot explica diferențele internaționale arătate de pandemie. Asia, leagănul inițial al pandemiei, arată un procent de decese foarte mic (sub 5 morți la milionul de locuitori în China, Vietnam, sau chiar Coreea sau Japonia, ca, de altfel, și Africa subsahariană). Cele mai lovite sînt Europa, America de Nord, Africa de Sud, America Latină. Africanii sînt o populație mai tînără, puțini trec de 70 de ani, ca atare sînt afectați mai puțin de coronavirus. Dar, pe de altă parte, japonezii înregistrează o speranță de viață mult mai mare, bătrînii lor, peste 10 la sută din populație, n-au prea fost afectați. Iar chinezii nu pot exemplifica procentul redus de decese doar prin faptulcă trăiesc într-un regim totalitar….
Privind însă obiectiv, trebuie să recunoștem că statutul oficialilor noștri, oricît i-am critica, nu-i foarte confortabil. Cu cîte variabile incredibile nu trebuie ei să se confrunte?! Calitatea științifică a cercetării, capacitatea laboratoarelor și a producătorilor, populația (mental și cunoștințe, decizii personale), decidenții politici și administrativi, corp medical și infrastructură, mecanisme mondiale și zonale de achiziție și distribuție, putere de cumpărare etc. Sînt ei pregătiți pentru o asemenea confruntare – „pandemică” – și pentru a face față situației? Sau care dintre ei? Atunci cînd s-au gîndit să preia anumite funcții n-aveau în cap decît „dezvoltarea” personală, legitimațiile cu care se vor lăuda în fața bunicilor și a nepoților. Aveau ei preocupări pentru a trece cu succes examenul pandemiei? S-au gîndit ei la asta?... Țările se descurcă în cele din urmă pe cont propriu, dincolo de filosofii ale democrației mondiale. În vreme ce țările sărace acced cu greu la vaccinuri, JoeBiden ambiționează o vaccinare rapidă a americanilor, reiterînd, indirect, ambiția lui Donald Trump de a face totul pentru America sa… Israelul, prin organizarea și susținerea eficientă, convingătoare, a vaccinării, se dovedește din nou un stat puternic, dedicat, desigur, unui popor „ales”. Marea Britanie, ezitantă, chiar hazardantă la începutul pandemiei, găsește o cale de succes în imunizarea împotriva Covidului. Iar Uniunea Europeană, ei, da, aceasta e captivă într-un sistem decizional lent, confuz, vag angajată în slujirea popoarelor care o compun. Aceasta acuză unii producători de întîrzieri, dar cu greu își reglează „întîrzierea” propriilor decizii.
Directorul Institutului de Sănătate Globală din Geneva, Antoine Flahault, este de părere că „Astăzi, cele două domenii majore de incertitudine cu privire la vaccinurile împotriva Covid-19 sînt durata protecției oferite de vaccin, precum și capacitatea sa de a ne proteja de virus, dar și de a preveni transmiterea acestuia către alții, ceea ce este mai puțin sigur.” După părerea specialistului „Va fi nevoie de timp pentru a răspunde la aceste întrebări. Cunoaștemdoar de cîțiva ani durata de protecție (viață) a vaccinului împotriva febrei galbene, de exemplu. Cu toate acestea, acest vaccin a fost descoperit acum mai bine de 60 de ani. În ceea ce privește capacitatea sa de a bloca transmisia, vor (mai, n. n.) fi necesare studii specifice pe acest subiect.” Pentru Marc Gastellu-Etchegorry, epidemiolog și director adjunct al Epicentre (Centrul de Epidemiologie al MSF): „În prezent nu putem răspunde la multe dintre întrebări deoarece ne lipsește perspectiva. De unde știm dacă vaccinul va fi în continuare eficient în doi sau trei ani, cînd abia l-am administrat?" Margaret Harris, purtătoarea de cuvînt a OMS, preconiza posibilitatea atingerii unei vaccinări generale/ globale pe la mijlocul anului viitor, atrîgînd atenția că vaccinurile nu trebuie să fie doar eficiente, ci și sigure, avîndu-se în vedere că la ora actuală nu avem un semnal clar privind nivelul de eficiență și securitate necesar. Măștile, spălatul mîinilor sau distanțarea socială vor fi multă vreme de acum înainte mijloace sigure de protecție împotriva infecțiilor. Au o verificare în practică mult mai bună decît vaccinul anticovid.
Cercetătorii, producătorii, achizitorii și administratorii vaccinurilor se află într-o mare cursă, în care eficiența și siguranța trebuie să fie acordate cu nevoia de vaccinare, căci, după cum spune un oficial, orice întîrziere aduce decese în plus. Iar rîurile sau pîrîiașele de neîncredere nu pot fi secate deocamdată.