Olimpiu Nușfelean: Politică și vaccinuri

În rezolvarea problemelor legate de vaccinurile anticoronavirus, politicienii au interesele lor, ce preced interesele medicilor (luați generic) și, mai mult, ale celor infectați sau amenințați de infectări cu Covid-19. Luînd aminte la controversele internaționale pe seama vaccinurilor, observi aproape zîmbind cît de confuze sînt reacțiile politicienilor noștri la provocările generate de politicile vaccinării (cercetare, producere de vaccinuri, distribuție și administrare/ injectare a serului). Pentru că e vorba (și) de politică. Mai mult și mai întîi decît de procurarea și administrarea vaccinurilor la propriul popor. Unde te situezi? Pe cine asculți din corul internațional al celor care fac din vaccin, mai întîi, o afacere. Politică și economie. Virtualul beneficiar al vaccinului se vede deodată prins în tot felul de scenarii, din care nu prea mai știe cum să iasă.
Cel mai controversat e vaccinul AstraZeneca. Și, deocamdată, cel mai ieftin, dintre cele disponibile. Dacă situația lui ar fi limpede și livrările pe măsura așteptărilor, cu aceeași cheltuială ar putea fi vaccinați mult mai mulți solicitanți decît cu un alt vaccin. Ce provocare pentru vaccinurile scumpe! Dar nu, situația e reglementată... politic. Mai întîi au fost bîlbîieli (europene) legate de eficiența vaccinului, care au variat în funcție de anumite teste clinice. Eficiența lui a crescut. Apoi a atras atenția stabilirea vîrstei de vaccinare. Înițial, vaccinul a fost recomandat persoanelor tinere, pînă pe la 60-65 de ani, iar la un moment dat, după apariția cazurilor de coagulare a sîngelui, poziția specialiștilor s-a schimbat, vaccinul AstraZeneca fiind recomandat persoanelor în vîrstă, spunîndu-se că, în cazul acestora, nu s-au înregistrat situații riscante. Aici trebuie să facem o remarcă, care ar ține de mintea cocoșului, dar pe care nici un oficial nu o avansează: persoanele în vîrstă n-au înregistrat cazuri fatale deoarece acestea nu au fost vaccinate, pînă (relativ) acum, cu un asemenea vaccin, deci de unde procente de risc? Dincolo de toate, oficialii europeni fac avertismente legate de faptul că totuși vaccinul poate fi… riscant, că se pot face relaționări între administrarea lui și cazurile de coagulare a sîngelui la cei vaccinați. În paralel, tot oficialii europeni sînt nervoși pentru că livrările de AstraZeneca spre Marea Britanie se desfășoară în grafic, în vreme ce Europa așteaptă onorarea tardivă a angajamentelor de livrare a unui vaccin produs în trei centre: unul în Belgia, unul în Marea Britanie şi altul în Statele Unite ale Americii. Comisia Europeană acuză concernul AstraZeneca că nu își îndeplinește obligațiile contractuale cu UE și în același timp își exprimă îngrijorarea față de riscul administrării vaccinului. Nu există destule doze și, în același timp, avem reticențe în administrarea lor iar unii programați pentru vaccinare se taie de pe listele de așteptare. În vreme ce se speră că noi fabrici din Olanda şi Germania vor acoperi necesarul de vaccin din UE și că UE se va așeza în fruntea producătorilor de vaccin, oficiali ai UE se preocupă să facă pași siguri în restricţionarea exportului către Marea Britanie. Brexitul e, nu?, un joc politic și nu o joacă de copii.
În dansul vaccinurilor anticovid intră tot mai dedicat produsul rusesc Sputnik V, în vreme ce despre China nu se vorbește aproape nimic. Despre Sputnik V nu se știe prea multe sau, din ceea ce se știe, nu se crede. Din neîncredere în… jocul politic rusesc. Se știe însă că, după cum relatează presa străină, a făcut o victimă. Prim-ministrul slovac, Igor Matovic, a fost constrîns să-și dea demisia pentru că a comandat 200.000 de doze fără ca produsul să fie omologat de UE. Dar există țări, precum Ungaria, Cehia, Austria, care nu-și fac probleme cu demisiile. Cancelarul german Angela Merkel e gata să comande vaccinul rusesc, dacă va fi omologat de europeni, în vreme ce un comisar european, Therry Breton, afirmă că europenii n-au „absolut deloc nevoie de Sputnik V”. Sînt dispute ale politicienilor, la care medicii și virtualii doritori de vaccin asistă de pe margine, încercînd să găsească niște rațiuni credibile, pe care să le folosească în interesul dobîndirii unei stări de sănătate confortabile a populației.
Comentatorii actualității constată că pe Vechiul Continent domină cacofonia, ceea ce îl ajută pe Putin să continue politici de divizare. Pentru ministrul francez al afacerilor străine, Jean-Yves Le Drian, vaccinul rusesc e un instrument de „diplomație agresivă și de propagandă”. Dar, se spune, și un mijloc prin care Putin vrea să amelioreze imaginea țării în lume. Numele vaccinului, Sputnik V, e semnificativ: amintește de succesul sovieticilor în spațiul cosmic, iar prin V, anunță o victorie continuă. Revista științifică The Lancet îi dă o eficiență de 91,6 % . La un moment dat, un oficial rus anunța că în lume sînt comandate peste vreun miliard și ceva de doze, pregătite pentru livrare înainte de încheierea vaccinării populației rusești, care avansează încet. În acesta zile s-a anunțat în presă că președintele argentinian Alberto Fernandez, vaccinat în iarnă cu Sputnikul rusesc, a fost testat pozitiv ca avînd Covid-19. Efecte neașteptate?... Există situații și situații, controverse și controverse, politici și iarăși politici… Mă întreb însă, naiv, de ce se teme Occidentul de vaccinul rusesc?... Mă întreb de parcă nici nu m-aș întreba. De ce s-ar fi temut literatura occidentală de literatura rusă, pe care a asimilat-o și a subsumat-o atît de firesc chimiei literare proprii? Ar putea fi aceasta, literatura, un model de relaționare în lupta împotriva coronavirusului? Comunismul a plecat. Literatura a rămas. Mai puțin citită?
Nedumeririle mele sînt retorice, dacă se poate spune așa. Glosez și eu pe seama unor informații pe care le spicuiesc din presă. Informații multe și greu de pus cap la cap. Și totuși. La începutul pandemiei credeam că ne aflăm „treziți” deodată în fața unei amenințări globale care ne va aduna într-un fel de ecumenism sui-generis, mai presus de definiții, o credință unică în puterea de propășire a lumii, pe care fiecare să o servim după puterile fiecăruia, fără interese ascunse. Ni s-a dat ocazia să reflectăm la salvarea noastră, ca indivizi, ca oameni ai pămîntului și cerului deopotrivă, adunați în comunități mai mici sau mai mari, în națiuni, în popoare… Dar ne-am dat repede seama că, în fața dezastrului, nu face fiecare ce vrea, ci face fiecare… ce poate, în vreme ce, deasupra noastră, avioanele politice dau un spectacol impresionant și… gratuit. Cum dibuim rostul realității în care trăim?