Olimpiu NUȘFELEAN: Temelii șubrede

Cu o anumită ritmicitate, nu prea strînsă, dar demnă de interes, presa ne im…presionează accidente de muncă în care malurile de pămînt de la unele săpături – pentru temelii de case, canale pentru rețele subterane, șanțuri diverse - se surpă peste muncitorii care le sapă. Te întrebi care sînt cauzele: lipsa instruirii privind protecția muncii, neglijență și nepăsare la locul de muncă, absența unor materiale de protecție, grabă în executarea unor lucrări… Oricare ar fi cauzele, consecințele sînt grave. Omenii sînt accidentați, unii mortal, pierd, în cel mai fericit caz, zile sau săptămîni prin spitale, îndură diferite suferințe. Ei și cei apropiați. Prin „Protecția muncii” este clar definit ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor. În cazul unor accidente de muncă de felul celor pomenite mai sus, cel puțin o verigă din lanțul de măsuri cerut de protecția muncii a fost slabă și a cedat. Angajatori neglijenți nu au luat toate măsurile necesare de protecție a persoanelor care execută lucrările, au forțat, fie și indirect, executarea lucrării chiar sub imperiul pericolelor, sau au folosit persoane neglijente în fața riscurilor la care se expun în timpul lucrărilor pe care le execută. Cei responsabili de asigurarea condițiilor impuse de lege nu se achită întotdeauna de obligațiile ce le revin. Pot urma, desigur, amenzi și alte pedepse, dar cine se mai teme în România de o amendă sau de cîțiva ani de închisoare? Construcția legilor este și ea realizată destul de precar. În cazul săpării de șanțuri (adînci) nici angajatorii, nici lucrătorii nu sînt atenți la stabilitatea și trăinicia temeliilor la care lucrează. Temeliile sînt șubrede.
Povestea temeliilor periculoase este însă veche și în continuă îmbogățire. O poveste regăsibilă și în plan social sau național, ca și individual, ce să mai zicem de planul politic, nivel de unde pornesc multe din mai mult imaginarele realizări actuale… Societatea postbelică am întemeiat-o cu ajutorul tancurilor sovietice, societatea postdecembristă am înălțat-o pe o temelie incertă, fără să știm ce metodă de construcție am folosit: revoltă populară, revoluție sau lovitură de stat? Acceptăm o variată sau alta mai mult polemic, dar nu ajungem nici măcar aici la vreun rezultat. Păi, dacă n-ai „rezultatul” exact al etapei, cum poți merge mai departe cu un edificiu atît de cuprinzător? Iar dacă edificiul nu-i bine pornit, cum poți înainta fără să trăiești cu eroarea în suflet? Campaniile electorale izvodesc tot felul de minciuni, care nu duc nicăieri. Rar vezi vreun parlamentar care să-ți demonstreze că a realizat aproape în întregime ceea ce a promis. Invocă mai apoi tot felul de minciuni prin care încearcă să-și justifice neputințele în împlinirea minciunilor inițiale. Și, într-o asemenea situație, bietul om… obișnuit se hotărăște să sape și el un șanț în solul politic periculos, ca să cîștige și el o pîine. Îngerul păzitor îl ferește de rău cît poate, dar nici un înger păzitor nu poate să facă față gradului de periculozitate pe care îl prezintă temelia vieții pe care o ducem.
Securitate și sănătate – concepte care califică puternic actualitatea prin care înaintăm spre un viitor… incert. Săpăm cu toții, cu mai multă sau mai puțină responsabilitate, cu mai multă sau mai puțină determinare, la șanțul de asanare a coronavirusului. Săpăm cu riscul prăbușirii eșafodajului, așa cum se întîmplă din cînd în cînd, prinzîndu-l sub greutatea bolii pe unul sau pe altul. Pe ce criterii se face alegerea? Care e natura hazardului? Nu știm. Încă nu cunoaștem ce e acest COVID-19, cum și de unde a apărut, cum poate fi anihilat, în ciuda miilor de cercetători care încearcă să-i dea de capăt. Dar, mai mult, nu știm cît de serioși sînt cei care se ocupă de asigurarea securității… sănătății noastre. Ce temei să punem pe deciziilor lor… indecise? Nu doar controversate. Aș risca să inventez un termen și să le numesc pe toate un discurs public „pălăvrăgit”, în care de o vreme se amestecă puternic discursul politic. Ce drenaj sanogen să operezi într-o asemenea realitate?
Ni se fac mereu instructaje de protecția… sănătății, dar iată că ne-am cam pierdut încrederea în seriozitatea lor – ceea ce este foarte grav – încît poate le ascultăm cu sentimentul de indiferență al lucrătorului nepăsător care ia hîrlețul în mînă să sape o fîntîntă în curtea vilei unui anonim potențat… Ce putem face? Cum să ne hrănim și să ne întărim optimismul? „Angajatorul” riscă să fie amendat. Dar cum? La alegeri? Slabă speranță. Înainte de orice alegere, ar trebui stabilită (sau restabilită) ordinea morală. Sub ce stele?