OMAGIU ACAD. DUMITRU PROTASE LA 90 DE ANI

Nici nu-mi amintesc bine de când îl cunosc pe venerabilul şi mereu tânărul Acad. Dumitru Protase. Mai mult ca sigur că după anul 1975, al primei întâlniri a fiilor Judeţului Bistriţa-Năsăud domiciliaţi în Cluj-Napoca. Atunci am aflat, cred, şi aveam să mă şi edific asupra originii sale din Mocod, unde va fi văzut lumina zilei la 1 februarie 1926, localitate aşezată la confluenţa Văii Zagrei şi a Someşului Mare.
Mocodul, purtător şi el de veşnicie, este al unor oameni harnici, credincioşi şi iubitori de frumos, pe care am avut prilejul să-i cunosc. Mocodul grăniceresc, sediul Companiei a XII-a, este al morilor, pivelor şi vâltorilor, al cultivatorilor de cereale, legume şi fructe, al plopului secular.
Dar este şi al marelui pedagog ardelean Vasile Petri, al „controversatului” director gimnazial năsăudean, Ioan Ciocan, fost apoi profesor la Universitatea din Budapesta al lui Onisifor Ghibu, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga şi Nicolae Drăganu. Este al Acad. Dumitru Protase, pe care-l sărbătorim la împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani. Nu în ultimul rând, Mocodul este al echipelor monografice regale conduse, în deceniul patru al secolului şi mileniului abia scurse, de sociologul Dimitrie Gusti, unde regretatul Prof. univ. dr. doc. Crişan Mircioiu, cum ne mărturisea, a săpat o fântână, s-a exersat în ale meseriei alese, depistând bolnavi de abdomen acut şi asistând la naşteri, când 1-a şi cunoscut pe fostul meu profesor-diriginte Alexa Văsâieş din anii 1957 şi 1958. Aşadar, s-au născut şi la Mocod oameni, dar ce oameni... şi, mai ales, fapte.
Centrul de comună, Nimigea, este al lui Kun Béla (1886-1939), unul dintre întemeietorii Partidului Comunist din Ungaria (1918) şi conducătorul Republicii Sovietice Ungare (1919), după înfrângerea căreia, prin intervenţia armată a Antantei, emigrând în Austria şi URSS; apoi al lui Ion Moina (1921-1990), cunoscutul sportiv clujean de mai târziu, printre cei mai mari sprinteri ai României, deţinător de recorduri naţionale şi internaţionale (1946; 1948), Maestru Emerit al Sportului, primul Prof. univ. de Educaţie fizică din Cluj, şi publicist; ca şi al lui Liviu Rebreanu, „funcţionarul notarial" din „Gargalăul" romanului Ion, care, la 15 octombrie 1908, îşi data aici a doua povestire, intitulată Ofilire, expediată întru publicare „Luceafărului" sibian (apărută în Nr. 24/15 decembrie 1908).
Pe Acad. Dumitru Protase aveam să-l cunosc mai bine dinanuarele Liceului grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud, devenit, după cedarea Ardealului de Nord, „Gimnaziul regal ungar de stat cu limba de predare română”, pe care-l urmase în perioada 1938-1946, fiind, după ştiinţa mea, cel mai bun elev, probabil din toate timpurile. Exemplific: în cls. a IV-a, anul şcolar 1941/42, a fost singurul dintre 61de colegi clasificat „excepţional”, adică 1 (unu) pe linie!, ceea ce înseamnă astăzi nota 10 peste tot. Deşi sub ocupaţie străină, a avut profesori foarte buni, chiar din rândul naţiunii minoritare dominante; îi numesc doar pe directorul liceului Pállfy Endre (1941-1944) şi Domokos Sámuel, unul exeget al lui George Coşbuc, iar celălalt, al lui Octavian Goga.
Spre bucuria noastră, a confirmat, căci după finalizarea studiilor superioare la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Cluj (1950), ca şi cercetător al Institutului de Istorie şi Arheologie, doctor în Istorie (1963), laureat al Academiei Române (1974), apoi ca excepţional cadru didactic al Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" (1974-1992) şi Membru de Onoare al Academiei Române (2003), elaborează întinse studii de arheologie, epigrafie şi numismatică, vizând prezenţa şi continuitatea neîntreruptă a vieţii în Dacia preromană, romană şi romanizată. Foarte valoroase sunt lucrările sale, de la Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii (Edit Academiei RSR, Bucureşti 1966); Riturilefunerare ladaci şi daco-romani (Edit. Academiei RSR, Bucureşti 1971); Un cimitir dacic din epoca romană la Soporul de Câmpie. Contribuţie la problema continuităţii în Dacia (Edit Academiei RSR, Bucureşti 1976); Autohtonii în Dacia, Vol. I, Dacia romană (Edit. Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti 1980), Vol. II,Dacia postromană până la slavi (Edit. Risoprint, Cluj-Napoca 2000); Orizonturi daco-romane, Vol. I (Edit. Carpatica, Cluj-Napoca 1995), Vol. II (Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca 2005), la Castrul roman şi aşezarea civilă dela Ilişua (în colaborare cu Corneliu Gaiu, George Marinescu; Bistriţa 1997); La continuité daco-roumaine(Edit. Risoprint, Cluj-Napoca 2001); tratatul deIstoria Românilor, Vol.II (apărat sub egida Academiei Române, în colaborare cu Alexandru Suceveanu; Edit. Enciclopedică, Bucureşti 2001)orirecentul volum Fasti Archaeologici Roumanie. Travaux parus entre les années 1980 1990(Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca 2015), ca să le amintim doar pe acestea, mult citate în cărţi şi publicaţii de specialitate din ţară şi străinătate.
Reprezentantului de anvergură al şcolii clujene de arheologie, întrebarea năsăudeanului sentimental ce sunt ar fi: se poate considera Acad. Dumitru Protase, la rându-i, creator de şcoală arheologică în Bistriţa-Năsăud, având în vedere că în jurul său s-au format aici arheologi de nădejde, precum Ştefan Dănilă, George Marinescu, Dr.Corneliu Gaiu sau Dr.Lucian Vaida?, spre a nu-l mai pomeni pe Acad. Iulian Marţian, deschizător de drumuri, pionier al arheologiei româneşti, originar şi el de pe aceste meleaguri (Mintiu).
Nu omul trece prin timp, ci timpul trece pe lângă om, căci rămân în urma sa nemuritoarele fapte săvârşite. Şi Acad. Dumitru Protase este nemuritorprin opera sa lăsată urmaşilor. Coşul de flori pe care
i-l vom oferi la momentul potrivit va fi un semn de Omagiu din partea Societăţii cultural-ştiinţifice „Virtus Romana Rediviva”, al cărei Preşedinte de Onoare este; de asemenea, deţinândşi calitatea de Membru de onoare al ASTREI clujene şi năsăudene. I s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Cluj-Napoca (2000) şi al Oraşului Năsăud (2001), iar Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, la 80 de ani, îi dedicase masivul volum Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase (Edit. Accent, Bistriţa/ Cluj-Napoca 2006; editori Corneliu Gaiu, Cristian Găzdac), după ce prestigiul Acad. Dumitru Protase sporise cu distincţia de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara (1999) şi al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu (2003).
Gândurile noastre de bine cuvine-se să se îndrepte acum şi către distinsa Ariana Protase, Prof. univ. dr. biolog al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, soţia sărbătoritului, care l-a încurajat şi i-a însoţit şi paşii pe tărâmul investigaţiilor ştiinţifice.
La mulţi ani! Felicitări pentru împlinirea nonagenarei vârste pe care o râvnim cu toţii!

Prof. univ. em.dr. Ironim MARŢIAN,
Societatea cultural-ştiinţifică „Virtus Romana Rediviva”