Omul locului - un om al faptei Profesorul Ştefan Roş

Născut pe Valea Gersei, un loc mirific şi binecuvântat, profesorul Ştefan Roş, colegul meu de şcoală, mai tânăr cu un an, era încă de mic copil, o fire isteaţă, iscoditoare şi mereu pusă pe performanţă. Suferea dacă cineva îl întrecea la carte, mai ales la matematică, disciplină de învăţământ din care a făcut până la urmă profesia vieţii sale. A avut şansa să lucreze ca profesor de matematică tocmai în locurile unde a copilărit, având marele avantaj de a cunoaşte pe fiecare elev şi familia acestuia, un avantaj benefic atât pentru educator, cât şi pentru familia celui educat. Nu era singurul tânăr din Valea Gersei care s-a realizat, finalizând studii superioare. Erau şi alţii şi destui de mulţi, dar din cei mulţi care-şi vor fi propus să realizeze o carte despre satul lor, el este cel dintâi cu o încercare etnoculturală reuşită. A editat un prim volum din posibila Monografie a acestui ţinut care consfinţeşte un gând ce-l poartă mulţi dintre cei plecaţi să-şi găsească un rost pe alte plaiuri: Cu gândul la origini, editura Karuna Bistriţa, 2009, 198 p. La autori îi găsim şi pe mai tinerii şcoliţi ai familiei - preot Ştefan Roş - fiul şi prof. Floarea Raveca Roş - nora. Elegantă inspiraţie. Prefaţa laudativă a volumului o realizează un alt bun cunoscător al plaiului gersan - jurnalistul Ioan Mititean, mulţi ani învăţător pe aceste locuri, un prieten adevărat al tinerilor pe care i-a îndrumat spre şcolile cele mai potrivite pentru urmaşii acestor familii, încurajându-i spre performanţă…

Volumul este rodul unei îndelungi cercetări şi documentări care scoate în evidenţă principalele aspecte ale Văii Gersei. Răsfoind cartea vom descoperi tipul de sat grăniceresc cu o intensă viaţă agrar-pastorală, cu norme cutumiare stabilite de străbuni şi rămase aproape nealterate până în secolul nostru. Viaţa morală şi creştin religioasă îşi păstrează parametrii statorniciţi din vremuri imemoriale, iar familia, biserica şi şcoală concurează din plin la conservarea acestora. Despre vrednicia gersănilor editorul consemnează numeroase aspecte, aşa cum le-a perceput dânsul încă din copilărie, redându-le romantic şi idilic ca pe cele mai frumoase locuri şi îndeletniciri de pe pământ. În demersul său porneşte de la cele mai diverse ocupaţii ale acestor locuitori ca să sfârşească idilic prin descrierea obiceiurilor, tradiţiilor şi vieţii spiritual creştine ale consătenilor săi, accentuând tradiţia clăcii, a tercului - obiceiuri legate de producerea şi prelucrarea fibrelor textile din care mai apoi se confecţiona prin pricepuţii meşteri locali, costumul popular bărbătesc sau femeiesc, de purtat sau de sărbători. Cel puţin din acest punct de vedere, cartea este un bun prilej pentru autorul ei principal, de a-şi cinsti înaintaşii, de a le demonstra respectul şi recunoştinţa sa. Autorii sunt buni cunoscători ai toponimelor din Valea Gersei, reparând prin cartea lor confuziile sau omisiunile lui Simion Retegan din cartea sa: Satele năsăudene la mijlocul secolului al XIX- lea, Edit. “Accent”, Cluj-Napoca, 2002, p.135 - 138. Autorii deplâng dispariţia pădurilor în folosul unora şi spre paguba tuturor. Accentuează diversitatea şi bogăţia faunei, dar şi migraţia socială determinată de căutarea unui loc de muncă. Accentuează destinul unor familii recunoscute pentru vrednicia lor, nu omit poreclele statornicite de oamenii satului…

Pagini importante sunt destinate pentru istoricul cooperaţiei pe această vale, dar mai ales istoricul bisericilor şi al şcolilor. Printr-o documentare riguroasă aflăm anii de construcţie a fiecărui edificiu, dar mai ales oamenii care s-au învrednicit la astfel de fapte. Are cuvinte de laudă faţă de preoţii Vălean Gavril, Răţoi George, Burdeţ Ştefan care s-au învrednicit în a construi biserici noi, elogii faţă de familia profesorilor George şi Geta Mureşan care n-au construit numai Şcoala din Dobodea, ci au construit şi zidit în sufletele a zeci şi sute de copii încrederea într-un viitor bazat pe muncă, cinste, demnitate, onestitate şi respect. Acestor dascăli deosebiţi şi imposibil de a fi uitaţi li se cuvine recunoştinţa generoasă a tuturor acelor elevi, printre care şi profesorul Ştefan Roş.

Cartea stăruie şi asupra altor aspecte din viaţa gersănilor, dar este deabea un început pe care vrednicul profesor şi apropiaţii săi îl pot finaliza prin mai multe volume viitoare de talia celui editat în vara fierbinte a anului 2009. Oricum, la debutul său, îl felicit şi-i urez ambiţii şi mai mari.

Prof. Ioan Seni, Năsăud.